Archives for vointa

Citatul anului (trecut)

“Actioneaza in asa fel incat maxima vointei tale sa poata deveni oricand un principiu al legiferarii universale”

 

 

Vointa-defectele ei

Vointa este cel mai inalt, complex, fragil si slab organizat nivel de reglare psihica a comportamentului uman, este actul voluntar care face sinteza dinamica a arheologiei organismului si a capacitatilor sale reflexive pentru a actiona intr-o realitate actual rationala si pentru a pune initiativele dincolo de ratiunea insasi.

Vointa se elaboreaza odata cu personalitatea si prin intermediul ei si de aceea ea este considerata ca o caracteristica a personalitatii in actiune. Vointa trebuie interpretata ca o functie care rezulta din integritatea si unitatea personalitatii, implicand participarea tuturor functiilor psihice si dobandind, prin aceasta, o functionalitate specifica de autoreglare si autodeterminare deosebit de importanta in autorealizarea personala.

Vointa inseamna si capacitatea de a amana sau inhiba diverse actiuni. Nota distinctiva a omului in raport cu animalul este capacitatea omului a-si intarzia, amana, suspenda, inhiba reactiile vitale, reflexele imediate. In acest mod, omul reuseste sa  nu se lase inrobit de mediul in care traieste si va alege in locul unei reactii explozive, instinctive, o reactie controlata, rationala, constienta.

Amanarea este capacitatea omului de a se opri din actiune tocmai pentru a deveni liber, pentru a cashtiga timp de reflexie, pentru a gasi mijlocul cel mai adecvat de ducere la indeplinire a actiunii. Amanarea nu constitue un simptom al unui deficit energetic ci un act stimulativ ale carui efecte benefice se vor  vedea mai tarziu pe parcursul actiunii. Orice obstacol este o provocare care mobilizeaza in organismul alarmat mai multe resurse decat o cale neteda, lipsita de dificultati. Amanarea il ajuta pe om sa-si realizeze scopurile complexe si indepartate, ii deschide calea propriei sale afirmari si expansiuni. Asadar, amanarea poate fi considerata si ca un echivalent al executiei actului volutiv si este o veriga a actiunii ce poate redeclansa si finaliza intrega actiune.

Pentru explicarea naturii vointei unii psihologi au recurs la deducerea ei din alte fenomene psihice, astfel formandu-se doua teorii:

a)      Teoria afectiva considera ca afectivitatea este aceea care il angajeaza plenar pe individ determinand aparitia actului volitiv. Caracterul actional al proceselor afective ca si momentul actualitatii lor sunt esentiale pentru vointa deoarece, sub aspect obiectiv, ele sunt traite in mod specific.

b)      Teoria intelectualista, considera fiecare fapta ca fiind voluntara in masura in care ea este rationala, dar aceasta conceptie este, fara indoiala, una reductionista confundand vointa cu alte fenomene de natura psihica care nu pot explica cum actele involuntare devin voluntare.

STRUCTURA ACTULUI VOLUNTAR este urmatoarea:

a)      Conceperea situatiei, stabilirea obiectivului ce urmeaza a fi realizat

b)      Deliberarea, trecerea in revista a solutiilor disponibile, inventarierea argumentelor “pro” si “contra”

c)      Decizia, retinerea unei singure varinte dintre cele disponibile

d)      Executia, traducerea in fapt a deciziei luate

PRINCIPALELE DEFECTE ALE VOINTEI SUNT:

a)      Defecte derivate din excesul de inhibitie se manifesta prin controlarea excesiva a fiecarui detaliu al actiunii si avem:

–        Suprainhibatul, fie nu ia hotarari, fie nu ajunge la o concluzie.

–        Indaratnicul, are un comportament rigid, lipsit de suplete, aparent plin de forta interioara, dar in realitate caracterizat printr-o slabiciune, deoarece individul este prea dependent de sine.

–        Incapatanatul, ignora utilizarea logicii.

–        Timoratul, asteapta ca evenimentele sa decida pentru el.

–        Scrupulosul, are temeri de ordin moral si se lasa in voia celor cu o vointa puternica.

–        Capriciosul, paraseste subit convingerile proprii si se le adopta pe cele adverse.

b)      Defecte derivate din deficitul de inhibitie– se intalnesc la persoanele care iau decizii rapide, extrem de instabile, desfasoara actiuni imprevizibile, se angajeaza in activitate dupa o prima impresie evaluand insuficient consecintele actiunilor intreprinse:

–        Versatilul, este lipsit de fermitate, nestatornic, are un compotament fluctuant.

–        Sugestibilul, nu reuseste sa se degajeze de influenta exercitata de cei din jur asupra lui.

c)      Defecte derivate din excesul de impulsiuni– se intalnesc la persoanele pe care un elan irezistibil le imping spre actiune:

–        Reactivul, se comporta ca un automat luand decizii reflexe.

–        Explozivul, dupa o oarecare inhibitie reactioneaza exploziv.

–        Emotivul, deciziile sale se supun intotdeuna emotiilor de moment.

Daniela D.

.