Archives for timp

Go back in time

Dacă ai putea să retrăiești ultimele 12 luni, ce ai face diferit?

 

 

 

 

 

 

 

 

Pericolul ramanerii in imediatul lui “aici si acum”

 

“Vine o vreme-si ea vine o singura data- cand esti invitat la o alta “nunta” decat cele obisnuite, cand grija judecatii finale prevaleaza asupra trebaluielii prin ograda proprie, cand e preferabil sa fii dur cu deprinderile si inclinatiile care te confisca in mod obisnuit, pentru a reintra in dialog cu reperele, uitate de regula, ale nevoii tale de eternitate.

Si, daca atunci cand vine o asemenea vreme gasesti o sumedenie de “scuze” pentru a te deroba, nu trebuie sa te mire ca intra deindata in joc mecanismele lui “prea tarziu”. “Invitatia” se suspenda, usile se inchid. In loc sa patrunzi in “sala de mese”, ramai intr-o sala a asteptarii fara termen, a exterioritatii indefinite.

Dar ramai acolo unde ai ales sa ramai. Nu “gazda” te-a exclus, ci propria ta decizie. Cu alte cuvinte, pierzi pe mana ta, dislocat de o incapatanata self-help agenda, in care securitatea personala si cea familiala iti epuizeaza toate resursele. Te irosesti in efortul de a (te) agonisi si iti pierzi identitatea in efortul de a o consolida in datele ei contingente. [ …]

Instalat in salahoria repetitiva a cotidianului, in cadenta grijilor curente, risti sa pierzi din vedere “timpul mesianic”.

In termeni heideggerieni, “a-fi-in-lume” (Inder-Welt-sein) ajunge, astfel, sa se margineasca la “ce e de procurat”, “ce e de facut”, “ce e urgent”, “ce e de neocolit” in activitatea de zi cu zi. A fi in lume e “a fi ocupat”, a fi sufocat de “griji”, a nu avea timp (o boala endemica a contemporaneitatii).

De fapt, e vorba  de a nu mai avea decat timpul “malaxorului” lumesc. Oferta “banchetului” e oferta iesirii din “timpul cronologic”, oferta regasirii timpului “mare”, timpul sarbatorii finale, al “imparatiei”, care reaseaza lucrurile in ierarhia lor adevarata. E timpul depasirii imediatului imperativ, timpul in care redescoperi experienta bucuriei si a libertatii. Iar a trai in acest timp recuperat sfarseste prin a se rasfrange si asupra timpului “mic”: sarbatorescul devine un model si pentru ocupatiile contingente, pentru viata pamanteasca in genere.”

Andrei Plesu – “Parabolele lui Iisus. Adevarul ca poveste”
.