Archives for psihoterapie psihanalitica

Terapia relației cu un misogin

 

“Terapia se bazează pe o combinație între abilitățile terapeutului și legătura personală dintre terapeut și pacient. Este un proces intim și uneori dificil. Prin urmare, relația cu terapeutul este la fel de importantă pentru dezvoltarea ta, pe cât sunt cunoștințele și tehnicile lui. Nu-ți pierde timpul, energia și banii cu un terapeut care nu este cu adevărat sensibil la sentimentele și nevoile tale.

Părerea mea personală este că terapia trebuie să fie activă, directivă și limitată în timp. Terapeutul trebuie să-ți provoace multe conexiuni inverse. Prea mulți terapeuți se așază pe scaun și nu își ajută clientul decât cu un da din când în când, sau cu și cum te-ai simțit?

Un terapeut care te călăuzește spre schimbări comportamentale constructive îți va salva timpul și banii. Nu te teme să cercetezi piața. Tu ești pacientul și este dreptul tău să pui întrebări și să primești răspunsuri directe. Cel mai important este să nu temi să te încrezi în instinctele tale.

Pentru a te ajuta în procesul de selecție, îți voi spune câteva lucruri la care trebuie să fii atent/ă:

  • Ți se promite leacul în două sau trei ore, contra unei mari sume de bani.
  • Terapeutul de sex masculin petrece mult timp comentându-ți atractivitatea și/sau spunându-ți detalii despre viața lui sexuală.
  • Terapeutul pasiv și nepăsător, care stă pe scaun și încuviințează tot ce spui.
  • Terapeutul care îți va spune că va avea nevoie de ani întregi ca să te ajute.

Mulți psihoterapeuți, mai ales psihiatrii și psihanaliștii, au fost educați după modelul tradițional freudian, care definește femeile ca fiind deficiente, isterice și masochiste. Terapeutul freudian, bărbat sau femeie, consideră că este treaba lui să ajute femeia să-și învețe rolul potrivit. În acest context, sănătatea înseamnă că femeia a devenit supusă, grijulie și atentă cu partenerul ei, indiferent de felul în care o tratează acesta. Dacă are ambiții proprii, femeia e etichetată ca fiind competitivă și masculină. În mod surprinzător, modelul acesta arhaic a pătruns la scară largă în practica terapeutică.

sursa: www.minddisorders.com

sursa: www.minddisorders.com

Unii psihanaliști de sex masculin favorizează bărbații atunci când lucrează cu un cuplu sau cu o femeie. Acești psihanaliști cred că, dacă există o problemă în relație, este vina femeii. Am auzit psihanaliști care spuneau: Nu se poate ca relația să fie atât de rea cum spune ea. Poate că îi place să fie tratată rău, și îl provoacă. Din nefericire, misoginii sunt printre noi și au multe profesii, iar psihanaliza are și ea partea ei.

Fiindcă îmbracă terapeutul într-o mantie de putere și autoritate și tinde să copie relația părinte-copil, psihanalistul poate să acționeze după scenarii personale atunci când este vorba despre pacientele lui. Situația aceasta este foarte periculoasă pentru o femeie care și-a pierdut deja o mare parte din încrederea în propria persoană, pentru că este implicată într-o relație cu un misogin. Dacă întâlnește un terapeut care are aceeași atitudine față de femei, ca și partenerul ei, toate lucrurile negative pe care le aude acasă vor fi întărite în biroul terapeutului. “

 Dr. Susan Forward – renumit psihoterapeut și autor american

Diferența între psihoterapia psihanalitică și psihanaliză

 

 

Există un dezacord între psihanaliștii și psihoterapeuții psihanalitici de seamă în ceea ce privește recomandările psihoterapiei psihanalitice. Kernberg (1981) de exemplu, spune că psihoterapia psihanalitică este indicată pentru maladiile psihice grave cu tulburări structurale ale Eului, spre deosebire de alții care spun că interpretările caracteristice acestei terapii pot avea efecte maligne asupra acestor persoane.

Diferența dintre psihanaliza propriu-zisă și psihoterapia psihanalitică este dată de diferențe de procedură din cele trei paradigme de bază:

 

1. Analiza sistematică și nesistematică a transferului – interpretarea transferențială trebuie să țină cont și de conflictele dominante din realitatea imediată.

2. Explicarea și interpretarea ca metode privilegiate de tratament.

3. Păstrarea neutralității tehnice – terapeutul nu trebuie să se lase implicat în înscenarea relațiilor obiectale arhaice.

 

În ceea ce privește frecvența întâlnirilor, în psihoterapia psihanalitică sunt necesare 2-3 chiar 4 ședințe pe săptămână, în timp ce în psihanaliză de 4-5 întâlniri sau chiar 6. Regresia nu depinde de frecvența întâlnirilor, totuși, ci de modalitatea de procedură.

În medie, psihoterapia psihanalitică durează tot 5 până la 7 ani, ca și psihanaliza, spune Kernberg, dat fiind că tulburările de personalitate cer mai mult timp pentru restructurare. El arată că în cazul tulburărilor severe și al celor cu tulburări de personalitate borderline se văd cel mai bine conflictele intrapsihice contradictorii.

 

.