Archives for psihoterapie pozitiva

Cel mai bun psihoterapeut din Bucuresti (sau de oriunde)

cropped-bookfest-1-iunie-019.jpgCum ați interpreta o asemenea descriere pe pagina unui psihoterapeut?  Ați apela la serviciile unui psiholog sau psihoterapeut care se autodeclară cel mai bun psihoterapeut psiholog din București (sau din oricare alt oraș din țară sau din lume) fără să aducă argumente pentru susținerea afirmației sale?

Am căutat cu google search sintagma psihoterapeut bun București și nu am fost deloc surprins să văd că primele rezultate sunt situri ale unor psihologi psihoterapeuți care plătesc să apară în primele pagini. Însă tocmai această procedură atrage atenția asupra faptului că lucrurile nu stau chiar așa, căci nu avem nicio dovadă că acei psihoterapeuți chiar sunt cei mai buni. Ba dimpotrivă, putem da peste unii foarte slabi pregătiți. Întâmplarea face ca unul dintre aceste rezultate sponsorizate să fie al unei psihoterapeute din zona Unirii despre a cărei formare am cunoștință îndeaproape, căci o cunosc bine: a absolvit studiile de licență la Universitatea Spiru Haret  și a urmat un master la care a prezentat o lucrare de dizertație plagiată după o lucrare de pe internet a unei australience pe care a tradus-o pe banii firmei de construcții rutiere la care lucrează, după cum singură se lăuda, voioasă că știe să se…descurce.  Românul  e ….descurcăreț, deh! Se poate spune despre un asemenea psihoterapeut că este bun?

Dar atunci cum putem ști cine e psihoterapeut bun și cine nu?

Și, în definitiv, ce înseamnă un psihoterapeut bun? Este cel care te poate înțelege sau cel care te poate ajuta efectiv să îți rezolvi problemele cu care te confrunți – acesta ar fi un prim și simplu răspuns. Totuși, nu putem afla acest lucru decât după ce am terminat o cură psihoterapeutică, iar aici încercăm să ne lămurim cum putem afla înainte de a începe una.

Putem vorbi despre existența unor semne că psihoterapia merge bine? Din păcate, nu există un răspuns universal valabil la această întrebare, căci fiecare persoană este unică, iar tratamentul psihoterapeutic este personalizat. Cine susține altfel și vine cu liste de semne că psihoterapia merge bine (sau nu), nu are habar de ce înseamnă să ții cont de unicitatea fiecărui client. Dar se poate trage o primă concluzie de aici: un psihoterapeut bun nu consideră clientul numai un recipient al unor tehnici psihoterapeutice învățate în timpul formării sale, ci se adaptează nevoilor acestuia în funcție de caracteristicile particulare ale personalității sale. Uneori aceasta înseamă să fie puțin nonconformist dar numai pînă la limita respectării codului deontologic, căci nu se permite sub nicio formă încălcarea acestuia.

Mai mult decât metoda și forma de psihoterapie pe care o practică psihoterapeutul din București (sau de oriunde) contează relația psihoterapeutică, deci avem un alt indiciu că lucrurile merg bine dacă simțim că s-a stabilit o relație satisfăcătoare de egalitate între cei doi participanți la procesul terapeutic. 

Există psihoterapeuți care aderă atât de strâns la conceptele și tehnicile specifice formei de psihoterapie învățate încât ratează ascultarea efectivă a clientului. Dacă acesta are o nevoie de a merge într-o anume direcție într-o ședință, direcție pe care psihoterapeutul nu este pregătit să meargă, se naște un dialog al surzilor acolo, nu un cadru ideal pentru înțelegere. Este necesar, deci, ca pregătirea psihoterapeutică să fie cât mai eclectică (de exemplu, psihoterapia pozitivă este o metodă eclectică) pentru a putea asigura flexibilitatea necesară procesului terapeutic. 

Un psihoterapeut bun va fi întotdeauna preocupat de formarea sa continuă, va citi cele mai noi cărți de psihologie și va participa la conferințe naționale și mai ales internaționale pe teme psihologice, căci știe că trebuie să fie la curent cu cele mai noi cercetări din domeniul său.

Psihoterapeutul bun din București sau din alte colțuri ale lumii va scrie periodic articole înreviste de specialitate și va participa activ la informarea populației cu privire la beneficiile psihoterapiei și la alte subiecte de interes general (anxietate, depresie, tulburari de personalitate, dependenta emotionala, relatii de cuplu etc.).

 

 

 

 

Recunoașterea greșelilor salvează relațiile

Nu mă așteptam să găsesc un asemenea citat printre scrierile filosofice, iar dacă m-ar fi pus cineva să ghicesc cine l-a spus, mărturisesc că aș fi indicat sigur un psiholog sau psihoterapeut pozitivist, așa de bine mi se pare că ilustrează modalitatea de a menține o relație, de orice fel, nu numai de prietenie. Un citat înțelept pe care-l recomand și unor colegi din domeniul psi:

cearta?Oamenii între care există puternice deosebiri de păreri pot, după părerea mea, cu toate acestea să-și acorde reciproc încredere și chiar să fie legați prin relații de prietenie, atât timp cât fiecare recunoaște la celălalt disponibilitatea de a admite posibilitatea unei greșeli. J. W. N. Watkins

A-ți recunoaște greșelile este semnul cel mai clar că ai ajuns la acel prag de autocunoaștere în care poți să-ți accepți detașat ceea ce  Carl Jung numea umbra, zona aceea întunecată a psihicului nostru, care ne însoțește toată viața. Simpla ei conștientizare nu ne ajută să scăpăm definitiv de influența ei nefastă, ci e nevoie de o luptă perseverentă, presărată deseori cu înfrângeri lamentabile. A ți le asuma e primul pas spre autenticitate. A-ți cere iertare pentru ele e primul pas spre îndumnezeire. Succes!

 

Cumpătare costisitoare

″Un om fu adus dinaintea judecătorului pentru furt. Întrucât totul indica vinovăția omului, ce-i mai rămăsese judecătorului de făcut era să pronunțe sentința. Judecătorul era un om chibzuit. I-a oferit omului trei alternative, din care își putea alege pedeapsa. Acuzatul trebuia să plătească o sută de tumani, fie să fie biciut de cincizeci de ori, fie să mănânce cinci kilograme de ceapă.

 ″Asta cu siguranță nu va fi așa de greu″, gândi omul, în timp ce mușca din prima ceapă. Dar, după ce mâncă exact trei sferturi dintr-un kilogram de cepe crude, fu copleșit de repulsie doar uitându-se la acele roade ale câmpului. Ochii începură să-i lăcrimeze și șuvoiae de lacrimi îi curgeau pe obraji.

 ″Înaltă curte, țipă el, cruță-mă de această pedeapsă! Prefer să primesc cele cincizeci lovituri de bid!″  În sinea sa, credea că va putea să-și salveze cu viclenie banii. În definitiv, era faimos pentru lăcomia sa. Aprodul îl dezbrăcă și îl puse pe laviță. Dar vederea puternicului aprod și a vergelei de pedeapsă îl făcu să tremure. Cu fiecare lovitură de pe spate, țipa din ce în ce mai tare, până când, în cele din urmă, la a zecea lovitură, hohoti: ″Mare Ghazi, ai milă de mine! Cruță-mă de aceste lovituri.″ Judecătorul dădu din cap.

Apoi omul, care dorise să evite loviturile și să-și păstreze banii, dar sfârșise prin a încerca toate cele trei pedepse, imploră: ″Lăsați-mă numai să plătesc cei o sută de tumani!″.

 

Nossrat Peseschkian, Povești orientale ca instrumente de psihoterapie

Best diet ever: fluturașii din stomac

         P-E-A este o moleculă mică-mititică, pe numele ei de domnișoară feniletilamină sau pe poreclă, dacă preferați, molecula iubirii, produsă chiar de creierașul nostru în momentul funcționării lui la capacitate maximă (după unii) sau minimă (după alții), adică atunci când e îndrăgostit. În starea aceasta, destul de controversată de altminteri, e de ajuns ca să vedem- sau să ni se pară că vedem – ființa iubită, pentru ca imediat să începem să secretăm din belșug respectiva  moleculă, având ca efect instantaneu, printre altele, o stare de levitație accentuată până la al nouălea cer. Ceea ce nu e rău deloc, ținând cont că un drum până în Cosmos și retur ar costa mai multe averi la un loc, iar companiile farmaceutice fac averi colosale din producerea și vânzarea acestei molecule mititele, pe când dragostea o produce- minune mare!-gratis. Bine, să zicem că plătești cu ceva nopți nedormite și niscaiva suspine subtile sub clar de lună.

Dar ceea ce mi se pare și mai avantajos, este faptul că P-E-A suprimă pofta de mâncare instantaneu, motiv pentru care poți renunța liniștit/ă la orice dietă chinuitoare pentru a da jos  kilogramele căpătate la ultima masă de revelion sau la alte mese copioase, cu sau fără motiv sărbătoresc. Poți să spui adio și pastilelor minune de slăbit sau altor sporturi exotice sau puțin erotice.

photo

 

Fluturașii din stomac produc o așa senzație de euforie, incitare, extaz, bucurie încât nu  mai rămâne loc pentru alte ingrediente alimentare sau nealimentare, și asta pentru că anumite studii de specialitate (uf, am uitat cine le-a făcut, dar important e că știu rezultatul final, nu-i așa?) arată că până și sentimentele de ură se topesc sub puterea spectaculoasă a moleculei iubirii, îndrăgostiții devenind dintr-o dată cetățeni mai buni, mai altruiști și mai toleranți. Hmmmm.

Ce mai, una peste alta, mai să zici că PEA este chiar secretul fericirii, dacă fericirea înseamnă prezența iubirii în viețile noastre (ceea ce e discutabil). Dar, din păcate pentru neamul omenesc predispus genetic la îndrăgostire,  există și un efect secundar demn de luat în seamă, anume: prea multă PEA duce la dependența în iubire și dependența de iubire. N-aș putea preciza care e mai gravă, dar vestea bună este că pot fi tratate amândouă …

 

 

Psihoterapia pozitiva

Psihoterapia pozitiva este o forma transculturala, psihodinamica si eclectica de psihoterapie, dezvoltata inca din secolul trecut de catre Nossrat Peseschkian, un psihiatru german de origine iraniana. Ani de zile el a observat ca anumite tipuri de comportamente, atitudini si obiceiuri sunt evaluate si valorizate diferit in functie de contextul cultural. De exemplu, obiceiul de a manca tot din farfurie este considerat un semn de politete in anumite culturi occidentale, gestul fiind un compliment non-verbal la adresa gazdei care a gatit felul respectiv, pe cand in cele orientale este considerat o cerere de a reumple farfuria.citeste mai mult

Dezvoltare personala

 

 

 

Ce  este  dezvoltarea  personala?

A te dezvolta personal inseamna in primul rand a invata sa te cunosti pe tine insuti (cunoastere ce presupune recunoasterea atat a calitatilor cat si a slabiciunilor), precum si invatarea de noi strategii de gestionare a situatiilor frustrante, generatoare de disconfort psihic sau fizic.  Dezvoltarea personala poate presupune atat schimbari la nivelul afectiv ( o mai buna gestionare a emotiilor, sentimentelor, pasiunilor), cat si cognitiv (imbunatatirea gandirii, imaginatiei, limbajului) si comportamental.

Carl Jung este cel care aduce o contributie importanta la conceptul de dezvoltare personala prin introducerea notiunii de individuare,  procesul prin care o persoana descopera o anumita identitate a “Eu-lui”, un proces de cunoastere, dezvoltare si optimizare a celor mai ascunse potentialitati si capacitati umane, de constructie si reconstructie a personalitatii, proces care dureaza toata viata.

“Omului care nu relationeaza îi lipseste întregirea, pentru ca o poate atinge doar prin suflet si sufletul nu poate exista fara cealalta parte a sa pe care o gaseste întotdeauna într-un “tu”…

…relationarea cu Sinele este in acelasi timp relationarea cu aproapele tau omul si nimeni nu poate relationa cu altul atata vreme cat nu este în relatie cu sine însusi”. (Carl Jung,  “Psihologia transferului”)

Care  sunt  scopurile  dezvoltarii  personale?

  • Cresterea capacitatii eu-lui de a se dezvolta, de a intra in relatie cu Sinele, de a deveni constient de natura sa creativa, dar si de povara si responsabilitatea existentei.
  • Maturizarea psihica prin cresterii autonomiei; fiecare persoana devine o fiinta autonoma,deci detasata de complexele parentale si de ceea ce este expectat în social, responsabila de propriile decizii.
  • Eliberarea de constrangerile inconstientului si ale  tuturor normelor si rolurilor internalizate in decursul vietii prin raportarea la cerintele altora si nu la nevoile personale.
  • Integrarea armonioasa a tuturor aspectelor personalitatii si o mai buna relationare cu sine insusi si cu ceilalti.

Teme abordate in sedintele de dezvoltare personala:

-imagine de sine, stima de sine, incredere in sine;

-dezvoltarea inteligentei emotionale;

-cum sa-ti descoperi si dezvolti aptitudinile;

-mecanisme de coping la stressul din viata cotidiana (familiala si sociala);

-comunicarea asertiva versus agresiva in familie/cuplu, serviciu, societate;

-cum sa scapam de timiditate;

-medierea si rezolvarea conflictelor;

-managementul timpului;

-motivatia interna si externa;

– cum sa-ti dezvolti creativitatea;

-empatia: ce inseamna si cum o dezvoltam;

-cultivarea unei atitudine proactive;

-cum sa reusesti in ceea ce-ti propui (recunoasterea si mobilizarea resurselor interne);

-valorizarea proprie si a celorlalti, etc.

Sedintele de dezvoltare personala pot fi individuale sau in grup, numarul maxim de participanti intr-un grup fiind 6.

 

.