Archives for iubire de transfer

Iubirea de transfer

Transferul este una dintre manifestarile cele mai importante ale inconstientului, observata de Sigmund Freud in cadrul curei psihanalitice. Referindu-se la descoperirea sa, Freud spune: „Ce sunt transferurile?  Sunt reeditari, reproduceri ale tendintelor si fantasmelor care trebuie desteptate si constientizate prin progresul analizei; ele au ca trasatura caracteristica înlocuirea unei persoane cunoscute anterior cu persoana medicului” (1905, Cazul Dora, p.118).

El  subliniaza apoi ca transferul se produce spontan in mai toate relatiile umane, deci nu este inventia psihanalizei, meritul acesteia fiind numai de a-l fi descoperit constiintei, cadrul analitic stimuland aparitia lui. Exista mai multe tipuri de transferuri care pot avea loc în cadrul analizei, unul dintre ele fiind iubirea de transfer sau transferul erotic.

Freud considera ca iubirea de transfer reprezinta retrairea si reactualizarea in cadrul analitic a unor sentimente infantile si scheme relationale formate in copilarie, prin inlocuirea unei persoane din trecutul pacientului fata de care acesta a manifestat atractie, cu persoana medicului. Cu alte cuvinte, el considera ca fiecare om are propriu sau mod de a iubi, mod care s-a format inca de la inceputul vietii sale sub influenta factorilor ereditatii si a altor influente execitate asupra lui in copilarie de persoanele semnificative din viata sa. Aceste repetitii ale unor experiente vechi nu sunt insa constientizate de pacient, care nu-si aminteste obiectele libidinale ce au servit drept modele ale iubirii sale, si, din aceasta cauza, el tinde sa creada ca totul are legatura cu situatia prezenta si cu persoana analistului, in nici un caz cu tatal, mama sau cu alta persoana semnificativa din trecutul sau. Freud foloseste termenul de “acting-out” pentru a descrie aceasta tendinta a pacientilor de a repeta in actiune o situatie din trecut, mai degraba decat sa si-o aminteasca si s-o verbalizeze. In lucrarea sa “Observatii asupra iubirii de transfer” (1915), Freud compara aparitia fenomenului iubirii de transfer cu “o schimbare completa de scena, ca si cum s-ar fi declansat un joc printr-o realitate care a intervenit brusc, ca si cum ar fi sunat alarma de incendiu in mijlocul unei piese de teatru” (p.154), si atrage atentia psihanalistilor ca atitudinea pe care un/o analist/a trebuie sa o ia la aparitia iubirii de transfer este una de abstinenta totala, nu numai fizica, ci si fata de orice alta satisfactie pretinsa de pacient/a(preferinta, intimitate). Calea pe care analistul trebuie sa o urmeze, spune el, este calea de mijloc: nu se incurajeaza, dar nici nu se reprima iubirea, ci se mentine transferul care este tratat ca pe o situatie care va fi depasita in curand prin interpretarea acestuia drept ceea ce este si sublimarea sentimentelor de iubire. Person Ethel (1985) este cea care atrage atentia asupra dublei calitati a iubirii de transfer de a fi atat o mina de aur, cat si un camp minat.

De ce mina de aur? Simplu: pentru calitatea de o incontestabila importanta a acestui fel de transfer de a oferi analistului o recapitulare „in vivo” a unei  relatii din trecut in situatia prezenta, oferind, astfel, indicii asupra contributiilor pe care acesti pacienti le aduc in relatiile semnificative din afara cadrului analitic. In opera  „Compendiu de psihanaliza”,  Freud declara:  „Un alt avantaj al transferului este si ca pacientul ne prezinta in el cu o claritate plastica o buna bucata din istoricul vietii sale, despre care altfel, probabil, ca nu ne-ar fi dat decat informatii lacunare. In loc sa ne relateze doar, el parca interpreteaza in fata noastra.”(p.181). Astfel, sub protectia unei relatii in care pacientul se simte securizat, el poate sa-si inteleaga problemele pe care le are in legatura cu iubirea si sexualitatea.

De ce camp minat? Pentru posibilitatea ca aceste transferuri sa pregateasca ocazia pentru acting-out –uri de contratransfer, distrugatoare atat pentru pacient, cat si pentru analist si reputatia lui. Freud  avertiza  inca din 1915 ca psihanalistul „stie ca lucreaza cu cele mai explozive forte si are nevoie de aceeasi precautie si constiinciozitate ca si un chimist.”( „Tehnica psihanalizei”, pag.163).

.