Archives for inteligenta emotionala

Inteligența emotională

Ce este inteligența emotională?

Unul dintre episoadele cele mai impresionante prin care este ilustrat felul cum emoțiile unei persoane influențează pe cei din jur este relatat de Daniel Goleman în cartea sa “Inteligența emotionață”:

“La începutul războiului din Vietnam, un pluton american a trebuit să se refugieze într-o plantație de orez în toiul unui schimb de focuri cu vietnamezii. Dintr-odată au început să se îndrepte spre ei șase călugări. Perfect calmi și linistiți, călugării au intrat exact în zona de luptă.

“Nu s-au uitat nici în stânga, nici în dreapta. Au luat-o prin mijloc” își amintește David Busch, unul dintre soldații americani. “A fost de-a dreptul ciudat, pentru că nimeni nu i-a împușcat. Și după ce au trecut, mi-am pierdut orice chef de luptă. Nu mai vroiam s-o fac, sau cel puțin nu în ziua aceea. Și probabil că același lucru au simțit cu toții, pentru că toată lumea a renunțat. “

Conștientizarea faptului că emoțiile sunt contagioase are o importanță extraordinară în relațiile interpersonale și este primul pas în învățarea gestionării lor. Din această perspectivă, nu trebuie subestimată importanța pe care familia de origine o are asupra dezvoltării a ceea ce Goleman numeste inteligența emotională.

Definiția cea mai simplă a inteligenței emoționale este abilitatea unui individ de a-și identifica și gestiona propriile emoții în încercarea de a reuși atât în viața profesionala, cât și în cea privată.

Componentele inteligenței emoționale

Vorbind despre componentele inteligenței emoționale, Daniel Goleman distinge cinci capacități definitorii:

  1. Capacitatea de a identifica și monitoriza propriile stări emoționale , precum și de a înțelege legăturile dintre emoții, gânduri și acțiune- acesta fiind primul pas în obținerea controlului asupra emoțiilor.
  2. Managementul stărilor emoționale– controlul asupra lor sau abilitatea de a calma emoțiile negative (mânie, resentiment, indignare, furie, irascibilitate, tristețe, supărare, disperare, nervozitate, anxietate) si de a înlocui emoțiile indezirabile cu altele acceptabile- aceasta conferă persoanei capacitatea de a se reechilibra mai ușor și de a face față situațiilor dificile ale vieții.
  3. Abilitatea de a canaliza stările emoționale spre împlinirea unui scop anume/reusită în viață (motivația interioară)- presupune și autocontrolul emoțional pentru  amânarea recompensei.
  4. Capacitatea de a empatiza, de a arăta sensibilitate față de sentimentele altora și de a influența emoțiile semenilor.
  5. Capacitatea de a se implica în relații interpersonale satisfăcătoare, de a gestiona atât emoțiile proprii, cât si pe ale celuilalt, și de a se implica în acțiuni care favorizează schimbul de emoții pozitive.

Un nivel de inteligență emoțională ridicat conferă persoanei o doză de optimism, stăpânire de sine, capacitate de a empatiza cu celălalt, de a fi asertiv, de a avea aptitudini sociale (cpacitatea de a colabora și coopera cu membrii unei echipe, managementul conflictului, comunicare, influența socială), precum și un echilibru dinamic permanent în relația de cuplu.

Tehnicile de creștere a nivelului inteligenței emoționale sunt în strânsă legatură cu competențele descrise de Goleman și urmeaza traseul celor cinci nivele:

  1. Primul nivel este acela al evaluării acuratetei cu care o persoană știe să identifice emoțiile și felul cum acestea se manifestă atât la propria persoană, cât și la cei din jur. Se are în vedere capacitatea de introspecție și observare.
  2. Conștientizarea legăturii dintre starea emoțională a unei persoane și gândurile generate de acea stare, a faptului că dispoziția emoțională determină felul -sau mai bine zis “ochelarii” -cu care o persoană privește lucrurile care i se întâmplă. Emoțiile pozitive duc la instalarea unei dispoziții emoționale pozitive și la o gândire optimistă, inclusiv la generarea unei perspective mai largi asupra vieții și la  formularea mai multor soluții de rezolvare a unei probleme. Emotțile negativ duc la instalarea unei vederi pesimiste asupra prezentului și viitorului și poate chiar la instalarea depresiei.
  3. Reglarea emoțiilor –presupune în primul rând trăirea lor autentică (asa cum simțim și nu așa cum am fost învățați să gândim) și conștientizarea senzațiilor corporale asociate acestora (senzația de sufocare, creșterea ritmului cardiac, înroșirea feței, senzație de gol in stomac etc) urmată de asumarea responsabilității acestor trăiri, deschiderea spre acceptarea emoțiilor plăcute și neplăcute, precum și a realității situației în care te afli în prezent pentru a nu fi influențat de ceea ce ai simțit în situații asemănătoare din trecut.
  4. Dezvoltarea capacității de empatie. Există indivizi care sunt nativ empatici fără a fi depus vreodată vreun efort în sensul acesta- îi recunoaștem în acele persoane a căror privire pare că  ne merge la suflet și pune balsam pe rană.  De obicei, acestea au beneficiat în copilărie de proximitatea unor persoane la fel de empatice de la care au învățat comportamentul empatic prin imitație. Din nefericire, nu toată lumea a avut parte de asemenea experiențe benefice în copilărie și nici mai tărziu. Acest neajuns poate fi corectat prin exerciții de stimulare și creștere a capacității empatice. Empatia se poate manifesta atât la nivel cognitiv (parafrazarea pe un ton neutru, necritic a ceea ce spune interlocutorul pentru a vedea dacă am înțeles ceea ce gândește), cât și la nivel afectiv (presupune întelegerea simțirilor celuilalt pe baza a ceea ce afirmă.)
  5. Creșterea nivelului de adaptabilitate socială, condiție esențială a succesului în plan personal și profesional: dezvoltarea abilităților de comunicare prin tehnica jocului de rol;  învățarea comportamentului asertiv; tehnici de stăpânire a stresului (metode de relaxare); rezolvarea corectă a conflictelor în grup prin modelul “win-win” (toată lumea câștigă) prin negocierea unui compromis.
.