Archives for Grecia antica

Gandirea pozitiva in Grecia antica

Despre originea gandirii pozitive in Grecia antica descrie destul de clar si concis Jean Pierre Vernant in cartea sa “Mit si gandire in Grecia antica”. El deosebeste mai multe momente in descrierea saltului pe care grecii l-au facut de la gandirea mitica la reflectia fiosofica.

  • Un prim moment s-ar putea intitula “miracolul grec” si este sintetizat de  Burnet, care exprima opinia cea mai raspandita atunci cand afirma ca: “Filosofii ionieni au deschis calea pecare stiinta a urmat-o ulterior.”               Logos-ul se elibereaza prima data de mit in Scoala lui Milet, in secolul al VI-lea, precum orbul isi capata vederea.              Descoperirea spiritului se produce printr-o revelatia decisiva si definitiva, nu este numai o schimbare de atitudine intelectuala, o mutatie mentala. Burnet spune ca omul grec a inventat filosofia prin inteligenta sa extraordinara, exprimata prin spirit de observatie conjugat cu puterea rationamentului. Astfel, el e ridicat deasupra celorlalte popoare, predestinat ca prin el logos-ul sa devina realitate. Dincolo de filosofia greaca, aceasta superioritate se transmite providential intregii gandiri occidentale iesite din elenism. Aceasta convingere este insa zguduita puternic de criza de la sfarsitul secolului al XIX-lea din domeniul fizicii si al stiintelor exacte, precum si ca urmare a contactului cu marile civilizatii asiatice, mult diferite spiritual de Occident –China si India. Paradigma rationalista a culturii occidentale europene intra in criza si se slabeste increderea in monopolul ratiunii. Gandirea occidentala nu mai este vazuta ca “gandire” in general si nu mai poate pretinde aparitia Spiritului in zorii filosofiei grecesti. Pe acest fond viziunea asupra aparitiei gandirii rationale incepe sa se schimbe.
  • 1912 – Cornford in lucrarea “De la religie la filosofie”  marcheaza o cotitura in modalitatea de abordare a problemei originilor filosofiei si gandirii rationale pentru ca incearca sa stabileasca legatura dintre gandirea religioasa si inceputurile gandirii rationale. El trebuia sa combata mitul “miracolului grec”, care prezenta fizica ioniana ca o revelatie subita a Ratiunii si de aceea este preocupat sa stabileasca firul continuitatii istorice  intre reflectia filosofica si gandirea religioasa; pentru aceasta insista asupra aspectelor comune . Din aceasta cauza pare in cursul demonstratiei sale ca filosofii greci nu vin cu nimic nou, ci numai repeta intr-un limbaj diferit ceea ce spuneau miturile.In controversa cu Burnet, Cornford arata ca fizica ioniana nu are nimic in comun cu stiinta –asa cum se intelege astazi- pentru ca nu se bazeaza pe experiment si nici nu este un produs al inteligentei ce observa natura in mod direct. In sustinerea punctului sau de vedere, Cornford arata ca exista o analogie intre filosofia lui Anaximandru si Theogonia lui Hesiod, structurile corespunzand in cele mai mici detalii.
  • 1965 -Vernant afirma ca odata stabilita aceasta filiatie de catre Cornford, problema se pune in termenii gasirii a ceea ce este cu adevarat nou in gandirea rationala, trasatura specifica prin care filosofia se desprinde, inceteaza de a mai fi mit. De aceea noul current impune cu necessitate definirea mutatiei mentale si precizarea naturii,  limitelor si conditiilor istorice in care s-a facut trecerea de la gandirea mitica la cea rationala.
    Acest aspect nu i-a scapat lui Cornford, spune Vernant si crede ca i-ar fi acordat un loc mai amplu in ultima sa lucrare, aparuta postum in 1952- daca ar fi terminat-o -pentru ca, zice Cornford “in filosofie mitul s-a rationalizat”.Mitul era o naratiune si nu Solutia unei probleme, logica mitului se sprijinea pe ambiguitate: gandirea percepea acelasi fenomen (de exemplu, separarea uscatului de ape) in mod simultan ca un fapt natural vizibil, dar si ca pe o nastere divina in timpurile primordiale.La milesieni elementele naturii nu sunt personaje mitice, nici realitati concrete precum pamantul, ci puteri  vesnic active, divine si naturale in acelasi timp. Inovatia mentala consta in aceea ca aceste puteri sunt strict delimitate si concepute abstract. Ele produc un efect fizic determinat iar acest efect este o calitate generala abstracta. Astfel, in loc de pamant si foc apar notini abstracte de uscat si cald, care prin substantivizare -Caldul si Uscatul -devin o realitate definita ce nu mai are nevoie de o alternative mitica, precum Hefaistos pentru a reda aspectul sau de putere. Fortele care au dat nastere cosmosului functioneaza in acelasi plan cu cele vazute zilnic atunci cand ploua sau cand focul usuca vesmintele ude. Lucrurile primordiale de la origine sunt lipsite de mister, ele imbraca haina cotidianului.

    Se evidentiaza doua curente de gandire care se desprind de mit, dar in feluri diferite:

    1.  Fizicienii ionieni- spuneau ca nimic nu poate fi real in afara naturii; ei sunt preocupati de realitatile naturale, prezente efectiv– cosmologia isi modica nu numai limbajul, ci si continutul –definesc principiile initiale constitutive ale Fiintei. Analiza critica a lui “physis”-fenomenele naturale nu mai sunt explicate prin referire la viata plantelor si animalelor, ci prin modele tehnice. Se precizeaza si limiteaza Physis- conceputa ca un mecanism, golita de elemental divin.
    2. Filosofii din Grecia Mare (Italia) – nu mai pun accentul pe unitatea Physis-ului (naturii) , ci pe dualitatea omului, surprinsa atat religios cat si filosofic. Omul este vazut ca avand un trup si un suflet, care guverneaza trupul asa cum divinitatea guverneaza natura.Sufletul poseda si alta dimensiune decat cea spatiala, este inrudit cu divinitatea si in anumite conditii o poate cunoaste, poate ajunge la ea, se poate contopi cu ea, avand astfel acces la o existenta independenta de timp si de schimbare.  In acest punct gandirea rationala pare a redeveni mit, insa ea doar preia pe cont propriu o structura de gandire mitica ce se departeaza de fapt de punctul de plecare.Ea duce la o distinctie intre natura, zei si om, iar fiinta autentica nu este o realitate supranaturala, ci insusi principiul gandirii rationale obiectivat sub forma de logos, identitatea cu sine.

     

.