Archives for Carl Jung

Adevărul vine mâine

waiting“Există lucruri care nu sunt încă adevărate astăzi, poate nu îndrăznim să le considerăm adevărate, dar mâine s-ar putea să devină. Iată de ce orice om al cărui destin este să-şi urmeze drumul individual trebuie să meargă înainte, plin de nădejde şi atent la tot ce e în jur, conştient de singurătatea sa şi de pericolele ei.” Carl Jung

Îndrăznește să fii tu însuți!

“Există lucruri care nu sunt încă adevărate astăzi, poate nu îndrăznim să le considerăm adevărate, dar mâine s-ar putea să devină. Iată de ce orice om al cărui destin este să-şi urmeze drumul individual trebuie să meargă înainte, plin de nădejde şi atent la tot ce e în jur, conştient de singurătatea sa şi de pericolele ei.” Carl Jung

Inflatia psihica sau omuletul jalnic din spatele decorului grandios

 Anul trecut, cu ocazia unei lansări de carte, mai precis Nevroza balcanică a lui Vasile Dem. Zamfirescu,  Horia Roman Patapievieci punea mai multe întrebări – le redau exact în forma în care au ieșit din gurița dumnealui:

 

  1. De ce circulăm atât de îngrozitor?
  2. De ce prima noastră opțiune în fața unei reguli este ocolirea ei?
  3. De ce nu reușim să transformăm spațiul din scara blocului într-un spațiu public și este un spațiu de dejecție publică?
  4. De ce nu se poate naște în mintea noastră ideea că datorăm respect aproapelui nostru?
  5. De ce, odată cocoțați într-o funcție, devenim niște monștri?
 Nu imi propun sa raspund tuturor acestor intrebari aici si acum -desi poate voi reveni asupra lor – ci vreau sa ma opresc doar la ultima.  As fi vrut sa-i furnizez un raspuns made in my own mind domnului Patapievici, dar, cum mi-a luat-o altcineva inainte si a explicat pe larg fenomenul de trecere de la stadiul-de-om-cumsecade la stadiul-de-monstru-cocotat-pe-functie, nu-mi ramane decat sa-i pun la dispozitie stadiile respective si textul:
1. Identificarea cu functia.
2. Asumarea puterii si insusirilor presupuse de functia respectiva ca si cum ar fi merite personale. Idei de grandoare.
3. Dilatarea patologica/umflarea ego-ului.
4. “L’etat- c’est moi!” – iar legile si regulile sunt numai pentru muritorii de rand, nu pentru persoane asa sus-puse. “Cocotate”.

         

“Un caz absolut obisnuit este identificarea lipsita de umor a numerosi barbati cu ocupatiile sau cu titlurile lor. Desigur, functia mea este activitatea mea, dar totodata si un factor colectiv care a aparut in timp prin conlucrarea a numerosi oameni si a carui demnitate isi datoreaza existenta doar unei aprobari colective. De aceea, daca ma identific cu functia sau titlul meu, ma comport ca si cum eu insumi as fi intreg factorul social complex pe care il reprezinta o functie, ca si cum as fi nu doar purtatorul acesteia, ci concomitent si aprobarea societatii. Astfel, m-am dilatat neobisnuit de mult si am uzurpat insusiri care nu sunt in mine, ci in afara mea L’etat – c’est moi, iata mottoul acestor oameni.” C. G. Jung “Doua scrieri despre psihologia analitica”

 

Este vorba, mai exact, despre fenomenul pe care C.G. Jung il numeste inflatie psihica. Adicatelea,  ego-ul identificat cu functia detinuta creste, creste si iar creste (precum uneori dolarul, lira sau euroiul)  fara sa aiba suficienta acoperire “in aur”. Arata ca un balon umflat si tot asa de gol e pe dinauntru. Ah, si tot asa de usor “plesneste” daca-i zici ceva mai greu de digerat, mai cu seama legat de latura sa mai putin luminoasa și Doamne fereste sa-i arati unde greseste!… ti-ai dat foc la valiza pana la sfarsitul vietii: el e Zeus intruchipat, cum de ai indraznit sa ridici ochii spre el si -auzi, obraznicie! -sa-i spui lui ca greseste?? E clar, trebuie sa te puna la punct de urgenta,  sa simti cat esti de mic si neinsemnat, nu cumva sa te mai pui cu el vreodata.

Partea frumoasa, insa, este ca nu este chiar asa de nedescifrat, iar odata “decodat” nu mai starneste decat mila. Ce altceva poti sa simti pentru un om atat de gol si nesigur pe el incat se agata cu disperare de o functie ca sa simta ca are valoare, ca inseamna ceva?

      “Identificarea cu functia sau cu titlul are ceva seducator, motiv pentru care atatia barbati nu sunt in genere altceva decat demnitatea pe care le-o concede societatea. Ar fi zadarnic sa cautam o personalitate dincolo de aceasta coaja. In spatele decorului grandios, am da peste un omulet jalnic. De aceea functia (sau indiferent care ar fi aceasta coaja exterioara) este atat de seducatoare: caci reprezinta o compensatie ieftina pentru insuficiente personale.”  C. G. Jung

 

.