Archives for adevar

Adevar prin consens?

 

Adevarul prin consens presupune faptul ca unul sau mai multe enunturi sunt adevarate numai fiindca exista un acord general in ceea ce le priveste. Totusi, in ciuda aparentelor, acordul unanim in privinta unei afirmatii nu ofera garantie ca acea afirmatie este adevarata. Oamenii pot crede si cadea de acord si asupra unor neadevaruri, chiar daca nu sunt constienti de acest lucru. Chiar si in stiinta se poate intalni acest gen de situatie, dat fiind ca la un moment dat toti inteleptii lumii credeau, de exemplu, ca pamantul este plat sau ca soarele se invarte in jurul pamantului. 

Ca urmare, este bine sa cercetam modul in care oamenii ajung la un consens, inainte de a ne forma o parere pa baza opiniei generale. Daca s-a cazut de acord asupra unei afirmatii fara sa existe o concordanta cu realitatea a enunturilor respective, cel mai rational lucru este sa fim sceptici cu privire la acel asa-zis adevar. Oamenii sunt in general creduli si pot fi usor indusi in eroare, mai ales daca enuntul initial (presupus fals) a fost emis si raspandit de o autoritate in acel domeniu. Pe de alta parte, suntem inclinati din fire sa credem ceea ce corespunde propriilor prejudecati si sa selectam din realitate numai faptele care ne confirma parerea preconceputa. Acest lucru se intampla mai ales in domeniul psihanalizei, unde sunt selectate din evenimentele pacientului numai acele intamplari care sustin diversele teorii, ignorandu-se uneori cu buna stiinta acele intamplari care infirma teoriile psihanalitice. Acest fel de gandire distorsionat se numeste gandire deziderativa.

De aceea, afirmatiile care incep cu “Majoritatea crede ca..” trebuie privite cu suspiciune, caci intentia din spatele afirmatiei nu este deloc descoperirea adevarului, dimpotriva, se urmareste ingroparea lui sub povara grea a opiniilor majoritare si manipularea opiniei publice. Nu poate fi admis drept argument valid argumentul bazat pe opinia majoritatii, acesta nu este un criteriu bun pe care sa ne intemeiem opinia. E nevoie de cercetare suplimentara pentru a vedea pe ce anume se intemeiaza opinia majoritatii ca sa vedem daca este justa sau nu. 

 

Adevărul vine mâine

waiting“Există lucruri care nu sunt încă adevărate astăzi, poate nu îndrăznim să le considerăm adevărate, dar mâine s-ar putea să devină. Iată de ce orice om al cărui destin este să-şi urmeze drumul individual trebuie să meargă înainte, plin de nădejde şi atent la tot ce e în jur, conştient de singurătatea sa şi de pericolele ei.” Carl Jung

Socratica si intrebarile sale “carcotase” (1)

«O, preabunule, tu care esti atenian, din cetatea cea mai mare si mai vestita în întelepciune si putere, nu ti-e oare rusine ca de bani te îngrijesti, ca sa ai cît mai multi, si cît mai multa glorie  si cinstire, iar de cuget, si de adevar, si de suflet ca sa fie cît mai frumos, nu te îngrijesti si nu-ti pasa?» Socrate

Întrebarea lui Socrate, adresata atenienilor prin 399 î.e.n,. ar putea foarte bine adresata si romanilor de astazi exact în forma respectiva, daca excludem descrierea meleagurilor mioritice drept cetatea cea mai mare si mai vestita în întelepciune si putere, bineînteles (prietenii stiu de ce !).

Dar ma intreb io: daca Socrate s-ar plimba pe strazile Bucurestiului si ar incerca sa stea de vorba cu toti gonitorii dupa avere- in caz ca ar reusi sa-i faca sa-si miste fundul din gipane, ceea ce e treaba grea si de durata, nu gluma!- oare acestia i-ar raspunde  de ce fac ceea ce fac  sau unii l-ar refuza pe motiv de  “intrebari carcotase”?!

Hmmm….

Ok, admit ca s-ar putea sa-mi sara în cap o pleiada de spirituali autohtoni si sa-mi reproseze ca, din moment ce se preocupa sa le fie îngropat -si nu incinerat- hoitul când vor da coltu’ , e clar ca ei se îngrijiesc de adevarul, cugetul si  sufletul lor, ba chiar de-al întregii natiuni. Sfatul lui Socrate s-ar potrivi, dupa ei,  numai nelegiutilor de occidentali si de orientali, care fie n-au cunoscut, fie au tradat spiritul si filosofia ortodoxiei: daca vrei sa nu-ti manânce sufletul viermii din viata de apoi, musai sa le cedezi trupul celor din viata asta.

Dar sa revin la Socrate. Fiu de sculptor si de moasa, s-a nascut prin anul 469-470 î.e.n., dedicându-se initial îndeletnicirii mostenite de la tatal sau, ca pe urma, mai pe la mijlocul vietii, sa faca o schimbare radicala spre misiunea mamei sale -dovada ca si în vremurile antice si de demult oamenii treceau prin criza vârstei mijlocii, sîc!- si sa ajute, precum o moasa,  la nasterea adevarului cu care se gasesc “insarcinati” toti oamenii. “Moasa de idei”- adica.

Si, ca un taun ce nu lasa in pace un cal adormit, a tot bazait pe la urechile atenienilor acelasi refren al binelui si virtutii care trebuie cautata inantea averii, si nu invers, pana s-a ales cu trei capete de acuzare: 1. ateismul; 2. introducerea de noi divinitati si 3. coruperea tinerilor.

Cum s-a aparat Socrate de aceste acuzatii si ce pedeapsa si-a propus-  mai cititi si singuri in Platon “Apararea lui Socrate”. Iar dupa ce ati terminat, va astept cu argumente pro sau contra condamnarii lui.

 

Socratica

.