Societatea din Bensalem – un reproș la adresa catolicismului

                    

 I.                   Introducere

         Teza pe care o susțin este că  Francis Bacon propune în  “Noua Atlantidă”  o  reformă religioasă țesută abil pe fondul descrierii societății din Bensalem, al cărei mod organizare reprezintă o critică implicită la adresa catolicismului.

        Una dintre preocupările care l-au facut celebru pe Francis Bacon, poate cea mai importantă, a fost insistența sa pentru necesitatea studierii misterelor naturii și folosirii descoperirilor în scopul îmbunătățirii vieții omului. O dilemă care se ridică la prima citire a textului din “Noua Atlantidă”  este dacă filosoful englez a intenționat să pună bazele unei comunități științifice aflate sub autoritatea religiei sau dacă a vrut să arate că este posibilă o reformă a religiei, astfel ca aceasta să nu constituie un obstacol în calea progresului cunoașterii naturale, ci, dimpotrivă, să fie un aliat care încurajează producerea și prezervarea cunoștințelor.

         Să nu uităm că aceasta carte este scrisă într-o vreme în care orice descoperire era trecută prin filtrul îngust al dogmelor religioase, în special de către inchiziția catolică,  si tot ceea ce nu corespundea vederilor acesteia era considerat erezie. Ecourile arderii pe rug a lui Giordano Bruno (1600) trebuie să fi fost încă vii printre oamenii preocupați de cercetarea tainelor naturii și universului, iar impresia că biserica nu poate tolera anumite concluzii care ar invalida interpretarea scripturilor  din vremea respectivă trebuie să fi contribuit la conturarea ideii unei reforme religioase pe care Bacon o expune amănunțit la adăpostul unei ficțiuni.

          Există numeroase grile de interpretare a textului din Noua Atlantidă, de la simplă ficțiune literară cu subiect caracteristic secolului respectiv,  până la proiect utopic de societate știintifică, între cele două extreme situându-se interpretări diverse. Stephen McKnight are o poziție interesantă cu privire la înțelesurile care se desprind din “Noua Atlantidă”,  afirmând că programul baconian de restaurare  are două dimensiuni: una, a reformei religioase care vizează restaurarea relației originare a omului cu Dumnezeu și alta, a reformei cunoașterii, prin care omul poate ajunge din nou la poziția originară de stăpân al naturii.[1] Un alt filosof, John Briggs, arată că, dimpotrivă,  există o separare între filosofia naturală și religie în opera lui Bacon. [2]

             În cele ce urmează, voi susține că Bacon intenționează o critică subtilă a catolicismului, în special al celui spaniol, prin modul cum prezintă organizarea societății din Bensalem,  și voi arăta elementele  din “Noua Atlantidă” care pot fi interpretate în această cheie. În prima parte voi reliefa faptul că Bacon a punctat clar că există diferențe între creștinismul marinarilor și cel al bensalemiților, pe urmă voi identifica  elementele care constituie un reproș indirect la adresa catolicismului. De asemenea, voi lua în considerare pe scurt o eventuală poziție adversă și voi încerca să răspund contraargumentelor.

  1. II.                Creștinismul marinarilor versus creștinismul bensalemiților

         Este de notat faptul că Bacon stabilește de la bun început că toate personajele sale sunt     creștine, atât marinarii rătăciți în Mările Sudului, cât și locuitorii Bensalemului. Filosoful ignoră situația în care marinarii nu ar fi fost creștini și nu descrie modul în care bensalemiții s-ar fi comportat cu ei în acel caz, ceea ce indică registrul în care trebuie să privim această carte: Bacon se raportează numai la lumea creștină și sugerează, prin contrastul explicit și implicit dintre tradițiile și obiceiurile celor două tabere, că are în vedere punctarea diferențelor dintre  religia reprezentată de marinarii europeni și religia practicată de insulari, indicând clar superioritatea acesteia din urmă, pe care o propune implicit ca model de reformă religioasă. Însăși starea de minunare a marinarilor, pe care o au atunci când descoperă Bensalemul și modul de viețuire al bensalemiților, foarte diferit de al lor, deși sunt toți creștini (și implicit ar trebui să aibă mai multe obiceiuri comune care să stîrnească nu uimire, ci mai degrabă recunoaștere) ar fi un prim indiciu al faptului că Bacon intenționează să reliefeze superioritatea modelului de viață religioasă propus.

         Limba în care personajele comunică este spaniola, iar Spania era o țară eminamente catolică la vremea respectivă, lucru care ar justifica reflectorul baconian pe raportarea ei la celelalte culte religioase și la cunoașterea naturală. În societatea bensalemită descrisă de Bacon, evreul Joabin poate duce o viață liniștită chiar dacă este străin și cumva neintegrat în societate, în plus apar elemente din cultura musulmană, iar prezența acestora în Bensalem reprezintă un reproș la adresa intoleranței bisericii catolice în secolul anterior, care izgonise toti evreii si maurii numai cu un secol înainte și introdusese conceptul de “limpieza de sangre” (puritatea sangelui) prin care discrimina creștinii cu ascendență evreiască și musulmană.[3]

        Ne-am putea întreba de ce Bacon nu s-a oprit la limba italiană, sau poate latină, pentru a trimite chiar la inima catolicismului, la Roma și scaunul papal, dacă voia să atragă atenția asupra practicilor catolice cu care nu era de acord. Un răspuns ar fi tocmai pentru că demersul său critic ar fi fost prea evident, iar lumea catolică s-ar fi putut simți ofensată de scrierea sa. Pe de altă parte, limba spaniolă oferea un camuflaj perfect al intențiilor sale, având o dublă funcție:  putea trimite la fel de bine către lumea catolică, dar în același timp părea și în concordanță cu scenariul imaginat, dat fiind că Lumea Nouă, unde aparent este plasată Noua Atlantidă[4], fusese descoperită de marinarii spanioli sub conducerea lui Christofor Columb.

  1. III.             Critica subtilă la adresa practicilor catolice

          O subtilă critică la adresa simoniei și practicilor catolice de vânzare a indulgențelor este sugerată prin referirile baconiene la modul cum bensalemiții nu acceptă să fie “plătiți de două ori” pentru același lucru. În creștinismul originar există ideea că faptele bune sunt răsplătite de Dumnezeu și că n-ar trebui să fie urmate de o plată în lumea aceasta.                                                                                                                                                                                                                      Ospitalitatea și îngrijirea bolnavilor trebuie să țintească numai plata cerească, pare să spună răspicat Bacon prin refuzul insularilor de a primi cei douăzeci de pistoli oferiți de marinari pentru ajutorul lor creștinesc,[5] iar prin extensie, orice practică religioasă (iertarea păcatelor, de exemplu) nu ar trebui să presupună o plată în bani.

          De asemenea, alegerea Casei lui Solomon drept epicentru al activităților de cunoaștere desfășurate pe insulă este un reproș direct adresat scopurilor și practicilor religiei catolice.  Pentru a înțelege cum se servește Bacon de imaginea lui Solomon pentru a atrage atenția lumii creștine asupra scopului avut în vedere de Dumnezeu pentru omenire, e nevoie să ne reamintim ce spun scrierile biblice despre acest personaj. Solomon, împăratul iudeilor, posedă o înțelepciune deosebită, dobândită în mod miraculos ca urmare a unui vis în care este încurajat de Dumnezeu să ceară orice dorește.[6] Însă el nu cere bogății și viață lungă pentru el, ci cunoaștere și înțelepciune pentru a guverna poporul cu dreptate. Dumnezeu îl laudă pentru alegerea făcută și îi dă, pe deasupra, și ceea ce nu ceruse: bogății și slavă, ceea ce arată că el dorește în primul rând ca omul să fie preocupat de creșterea cunoașterii, nu de  lucrurile care i-ar asigura o stare de bunăstare materială. Dar cum Dumnezeu este neschimbător, putem trage concluzia că exact același lucru îl dorește și în prezent de la oameni: creșterea cunoașterii și înțelepciunea care rezultă din acest proces. Drept urmare, scopul instituției bisericești ar trebui să fie centrat pe susținerea producerii de cunoaștere naturală și pe folosirea rezultatelor în toate domeniile vieții pentru folosul omului, iar o religie care nu ține cont de acest lucru și se împotrivește progresului cunoașterii, arzând pe rug oamenii care contribuie la creșterea cunoașterii naturale, nu este fundamentată biblic, pare să sugereze Bacon prin alegerea Casei lui Solomon drept centru al activităților epistemice ale insularilor.

          De asemenea, în notele de subsol din “Cele două cărți despre excelența și progresul cunoașterii divine și umane”[7], Dana Jalobeanu arată că un alt motiv pentru care Bacon alege figura lui Solomon pentru a-și ilustra ideile cu privire la proiectul de reformă a cunoașterii este faptul că  Solomon nu este  un simplu înțelept, ci regele iudeilor, cel care are toată puterea administrativă și politică pentru susținerea unui proiect de asemenea anvergură.

         Această interpretare oferă cheia înțelegerii modelului de organizare al activităților derivate din producerea, păstrarea, utilizarea și răspândirea cunoașterii oferit de Bacon în această carte. Într-adevăr, numai un rege implicat activ în acest proces, el însuși preocupat de creșterea cunoștințelor personale va putea asigura reușita unui proiect de asemenea anvergură. Însă alegerea lui Solomon se justifică și prin prisma unei reforme religioase, în condițiile în care scopul bisericii ar trebui să fie încurajarea și susținerea cunoașterii, așa cum am arătat, dar și pentru faptul că Solomon a fost regele considerat de Dumnezeu vrednic de a-i construi un Templu care să adăpostească Chivotul Sfânt, validând prin această alegere faptul că voia sa este o creștere a cunoașterii naturii în paralel cu o creștere spirituală.

          Stephen A. McKnight merge mai departe și afirmă că putem vedea în descrierea Casei lui Solomon o iconografie a curții regelui James I, iar alegerea acesteia ar indica intenția lui Bacon de a trimite la o restaurare a adevăratei închinări. Reforma religioasă propusă de Bacon ar viza refacerea relației omului cu Dumnezeu, în concepția lui McKnight.[8]

          Howard White arată că Bacon era conștient și totodată preocupat de faptul că descoperirile științifice puteau avea importante consecințe politice[9], iar alegerea lui Solomon drept figură centrală a utopiei prezentate de filozof capătă noi valențe prin prisma acestui fapt.  Scopul cunoașterii în Casa lui Solomon ține de un registru mai degrabă practic, decât teoretic, căci tot ceea ce este descoperit urmează să fie utilizat pentru a extinde hotarele stăpânirii omului asupra naturii, nu se limitează numai la observarea și înțelegerea legilor naturale.

          “Scopul instituției noastre este cunoașterea cauzelor și a mișcărilor nevăzute ale lucrurilor, lărgirea granițelor stăpânirii omenești, cu scopul îndeplinirii tuturor lucrurilor posibile.”[10]

           Accentul pus pe practică este simțit și în domeniul religios, căci Bacon propune o reformă religioasă de ordin practic: mai multă trăire după principiile creștine așa cum au fost la începuturile creștinismului și mai puțină instituționalizare și formalizare a credinței, motiv pentru care mersul regulat la biserică, de exemplu, lipsește cu desăvârșire în Noua Atlantidă, în schimb, se subliniază spre finalul cărții că bensalemienii au obiceiul de a mulțumi lui Dumnezeu pentru creația minunată pusă la dispoziția omului.[11] Accentul pus pe  aplicarea efectivă a principiilor eticii creștine în viața de familie, de exemplu, este evident în textul comparării semnificației căsătoriei în cele două lumi, a marinarilor și a bensalemiților.

          Reflecțiile asupra acestui subiect au o nuanță pătimașă și reproșul este arcuit cu tărie spre permisivitatea vinovată a Europei în ceea ce priveștea acceptarea adulterului și tolerarea caselor care favorizează acest comportament necreștin. 

 IV.             Contraargumente 

          O posibilă respingere a interpretării formulate de mine poate fi luată în considerare în cadrul unei interpretări conform căreia Bacon propune separarea religiei de cunoașterea naturală, deci nu poate fi vorba de o reformă religoasă ascunsă sub faldurile simbolurilor religioase folosite în ficțiune, în consecință, nici de critică subtilă a catolicismului. Unul dintre filosofii care susțin că nu există nicio relație între filosofia naturală și religie în opera lui Bacon este John Briggs. El argumentează poziția sa susținând că Bacon însuși avertiza asupra pericolului grav de a amesteca religia cu filosofia naturală, pentru că se poate ajunge fie la negarea existenței lui Dumnezeu, fie la idolatrie și falsitate.[12] Un alt argument adus de Briggs este că știința bensalemiților datează dinaintea convertirii la creștinism [13] și că deci cunoașterea naturală se poate obține și în mod independent, fără a fi fundamentată pe o dogmă creștină.

         Un posibil răspuns la această interpretare ar fi că avertismentul lui Briggs putea foarte bine viza pozițiile extreme la care se putea ajunge prin combinarea celor domenii, dacă se exagera într-o direcție sau alta, fără să implice neapărat ideea că nu poate exista o relație între știință și religie într-o abordare echilibrată. Iar faptul că știința bensalemiților precede convertirea la creștinism ar putea foarte bine fi un argument în favoarea ideii de reformă religioasă în sensul sugerat de McKnight, anume o refacere a relației omului cu Dumnezeu, așa cum era de la începuturi. Chiar Solomon este dovada că omul a avut o relație cu Dumnezeu înainte de apariția creștinismului, iar Bacon propune revenirea la acel fel de relație pe care a avut-o regele iudeu.

 

  1.  Concluzie

           Am pornit în acest eseu de la ideea că descrierea modului în care este organizată societatea creștină din Bensalem constituie o critică implicită la adresa catolicismului și am arătat cum s-a folosit Francis Bacon de imagini și simboluri biblice în creionarea unei comunități în care cercetarea și cunoașterea naturală sunt la loc de cinste, pentru a demonstra că scopul religiei ar trebui să coincidă cu cel al comunității științifice, religia și știința nefiind altceva decât fațetele aceleiași monede.  În această grilă de interpretare, cercetarea naturii nu ar însemna altceva decât o modalitate de a-l cunoaște pe Dumnezeu,  iar acest lucru poate fi realizat mult mai bine în condițiile în care institutiile religioase ar avea drept scop principal producerea de cunoaștere naturală, bineînțeles, sub conducerea unui Solomon modern, mare iubitor de cunoaștere și înțelepciune.

   

Bibliografie primară:

Bacon F., Noua Atlantidă, traducere Dana Jalobeanu, editura Nemira &Co, București, 2007

Bacon, F., Cele două cărți despre excelența și progresul cunoașterii divine și umane, traducere Dana Jalobeanu și Grigore Vida, editura Humanitas, București, 2012

 

Bibliografie secundară:

Briggs, C. J., Bacon’s science and religion”, The Cambridge Companion to Bacon, New York, 1996: Cambridge University Press

McKnight, S., The Religious Foundation of Francis Bacon Thought, University of Missouri Press, Columbia, Missouri, 2006

White, H.,  Peace among the willows, Springer Science & Business Media, 1968

 

Articole:

 Woods, Damon, „Racial Exclusion in the Mendicant Orders from Spain to the Philippines”, The Journal of the UCLA Department of History, 11(0), 1991

 



[1] McKnight, The Religious Foundation of Francis Bacon Thought, University of Missouri Press, Columbia, Missouri, 2006, 13

[2] Briggs, „Bacon’s science and religion”, The Cambridge Companion to Bacon, New York, 1996: Cambridge University Press, 172

[3]  Woods, Damon, “Racial Exclusion in the Mendicant Orders from Spain to the Philippines”, The Journal of the UCLA Department of History, 11(0), 1991, 72

[4] Bacon, Francis, Noua Atlantidă, traducere Dana Jalobeanu, (ed. Nemira, Bucuresti, 2007), 54

[5] Idem, 60

[6] Este vorba de relatarea episodului din 1 Regi 3, 5-15

[7] Bacon, Cele două cărți despre excelența și progresul cunoașterii divine și umane, trad. D. Jalobeanu, G. Vida (ed. Humanitas, Bucuresti, 2012)

[8] McKnight, 2006, 13

[9]  White, Peace among the willows, (Springer Science & Business Media, 1968), 108

[10] Bacon, 2007, 141

[11] Idem, 158

[12] Briggs, 1996, 172

[13] Briggs, 1996, 193

 

Daniela Deaconu,  an III Filosofie, eseu Filosofie Naturală

Social tagging: > > > > > > >

Trackbacks/Pingbacks

  1. Viata Pozitiva » “Biblioteca bloggerului român” (2)

Leave a Reply

.