Prin ce se diferentiaza oamenii unii de ceilalti?
Ce au toti oamenii in comun?
Psihoterapia pozitiva incearca sa raspunda la aceste intrebari prin conceptia sa fundamentala, anume ca fiecare om se naste cu doua capacitati de baza: capacitatea de a iubi si capacitatea de a cunoaste. Din aceste capacitati de baza se diferentiaza de-a lungul istoriei vietii capacitatile actuale, adica totalitatea capacitatilor umane la momentul actuale si care joaca un rol foarte important in viata familiala, profesionala si in societate.
Capacitatile actuale, insa, nu sunt observate pana nu se exteriorizeaza in actiuni, tot la fel cum nu poti observa o furnica neagra care sta pe o piatra neagra intr-o noapte intunecata. Numai daca sunt indeplinite anumite conditii, aceste capacitati devin observabile.
Capacitatile actuale pot cuprinde:
- Capacitati primare- se refera la capacitatea de a iubi, sunt legate deci in special de sfera emotionala si se dezvolta in relatiile interumane, in cadrul carora un rol substantial il au persoanele de relatie din copilarie, mama, tatal sau orice alta figura semnificativa din trecutul fiecaruia. Capacitatile primare sunt: iubire, rabdare, contact, sexualitate, incredere in sine si in ceilalti, speranta, credinta, dubiu, certitudine, unitate.
- Capacitati secundare – se dezvolta din capacitatile primare si sunt expresia capacitatii de cunoastere. Acestea sunt: harnicia, punctualitatea, ordinea, curatenia, supunerea, politetea, sinceritatea, fidelitatea, dreptatea, spiritul de economie, seriozitatea, precizia, constiinciozitatea.
Capacitatile care sunt dezvoltate exagerat cat si cele subdezvoltate devin posibile surse ale conflictelor si tulburarilor din domeniul relatiilor inter-umane si ale vietii psihice individuale, si anume: depresii, tulburari de comportament, angoasa, agresivitate, tulburari psihosomatice, sexuale, inhibitii, anxietate.
Cele cinci etape ale psihoterapiei pozitive:
- Observarea/ distantarea – scopul acestei etape este o analiza a situatiei persoanei care cere ajutorul. Procesul este ingreunat in general de tendinta acestuia de a vedea numai conflictul sau si nimic altceva. La acest nivel incepe un proces al diferentierii ce deriva din observarea propriului comportament si a propriilor trairi, astfel ca tendinta de generalizare incepe procesul invers.
- Inventarierea – pe baza unui inventar al capacitatilor actuale (Inventarul Analitico-Diferential) se stabileste in ce sfere comportamentale poseda persoana insusiri pozitive si in care negative.Inventarul analitico-diferential ofera informatii concrete cu privire la capacitatile actuale, precum si la modul de formare a lor.
- Incurajarea situationala – scopul acestei etape este intarirea sentimentului valorii personale prin evidentierea capacitatilor pozitive care trec in mod obisnuit neobservate si mobilizarea resurselor proprii pentru ca persoana sa se poata ajuta singura si sa poata deveni propriul terapeut, astfel ca in viitor sa poate face fata cu succes oricaror situatii conflictuale, fara sa mai apeleze la ajutor specializat.
- Verbalizarea- sunt abordate continuturi si evenimente care au fost reprimate si care se afla in spatele propriilor atitudini si motivatii. Conflictul cheie in aceasta etapa este relatia dintre politete si sinceritate. In cadrul terapiei sunt prelucrate formele si consecintele stilului de comunicare actual si construite forme de comunicare alternative.
- Extinderea obiectivelor –persoana castiga capacitatea de a dezvolta singura activitati si de a se bucura de ele si de a lua in considerare obiective fie pe termen scurt (micro-obiective care include planificarea viitorului apropiat), fie pe termen lung( macro-obiective, planificarea viitorului indepartat). Este vorba in special de acele capacitati care au fost constrictionate datorita calitatii lor de a fi fost consecinte ale tulburarilor. Fata de sine insusi si fata de partenerii din viata cotidiana, omul va fi capabil de a adopta un rol asemanator cu al terapeutului datorita faptului ca el dispune acum de modele de rezolvare a conflictelor.
Daniela Deneanu