Psihoterapie pozitiva

Ce este psihoterapia

Ce este psihoterapia

Psihoterapia poate fi definită ca fiind tratamentul tulburărilor emoţionale, de comportament sau de personalitate, bazat în principal pe relaţia care se formează între psihoterapeut şi pe interacţiunea verbală şi nonverbală dintre aceştia.

Psihoterapia – sau terapia prin cuvânt – ajută clientul să înteleagă cum s-au dezvoltat simptomele care îl deranjează, care este cauza lor şi cum le poate depăşi, de ce se simte trist, anxios, furios, gelos, deprimat etc., să se cunoască şi să-şi accepte atât punctele forte cât şi cele slabe ale personalităţii, să-şi gestioneze conflictele interioare precum şi cu ceilalţi, să relaţioneze în mod optim cu partenera/partenerul sau alte persoane din viaţa sa  etc.

citeşte şi Beneficiile psihoterapiei

Atunci când oamenii îşi pot identifica emoţiile şi tiparele comportamentale şi de gandire, ei devin mai capabili să facă faţă situaţiilor dificile.

Psihoterapia este un parteneriat între client si terapeut. Relaţia dintre un psihoterapeut și un client este strict profesională, avand drept scop să ajute clientul. Relația terapeutică diferă de toate celelalte relaţii: terapeutul este acolo pentru a-şi însoti clientul pe drumul acestuia către descoperirea de sine a clinetului. Clientul nu trebuie să-şi facă griji că lucrurile spuse în terapie vor fi aduse la cunoştinţa altora sau că vor îi vor afecta relaţiile familiale sau profesionale.

citeşte şi Ce este psihoterapia pozitivă

Cui este recomandată psihoterapia

În general, psihoterapia este recomandată persoanelor copleşite de probleme de viaţă, relaţionale sau de muncă, probleme care le provoacă durere şi disconfort. Cu toate acestea, este posibil ca o persoană să înceapă un demers terapeutic dacă doreşte, pur şi simplu, să se cunoasca mai bine şi să caute soluţii pentru îmbunătăţirea calităţii vieţii personale.

Relaţia terapeutică se bazează pe încredere reciprocă şi este o relatie intensă din punct de vedere psihologic. Psihoterapeutul respectă dreptul clientului de a-şi construi propria viaţă. El recunoaşte că orice persoană are dreptul de a-si hotărî singură destinul si de a lua propriile decizii. De aceea, psihoterapeutul va fi doar un însotitor, un ghid, un îndrumător. El nu va oferi soluţii, ci doar sfaturi, dacă este cazul, şi îl va ajuta pe client ca acesta să-şi găsească propriile răspunsuri pentru a fi capabil să-şi rezolve singur problemele.

Putem să ne schimbăm întreaga viaţă, precum şi atitudinea oamenilor din jurul nostru doar schimbându-ne pe noi înşine.”  Rudolf Dreikurs

 

Intrarea într-o cură de psihoterapie este un demers conştient al unei persoane de a se angaja într-un proces de schimbare care presupune confruntarea cu propriile dificultăţi si care poate avea ca rezultat maturizarea, creşterea şi dezvoltarea personală. Clientul poate da sens evenimentelor din viaţa sa.

citeşte şi Călătorind spre Sine (despre procesul de individuaţie)

Cât durează psihoterapia

Durata demersului terapeutic se poate întinde pe perioada a câtorva săptămâni, luni sau chiar ani, în funcţie de obiectivele si motivaţiile clientului, precum si de amploarea dificultăţilor. Psihoterapia poate fi individuală sau de grup, se poate adresa adulţilor, copiilor sau adolescenţilor, precum şi familiei şi cuplurilor.

Când se termină psihoterapia?

Psihologul Scott Peck spunea că aceasta se întâmplă atunci când clientul va fi capabil să devină el însuşi un bun terapeut. Este nevoie de mult curaj pentru ca o persoană să se angajeze în călătoria creşterii spirituale dar aceasta experienţă unică poate duce către o viaţă plină de sens.

Daniela Deneanu, psiholog & psihoterapeut relational

Recunoașterea greșelilor salvează relațiile

Nu mă așteptam să găsesc un asemenea citat printre scrierile filosofice, iar dacă m-ar fi pus cineva să ghicesc cine l-a spus, mărturisesc că aș fi indicat sigur un psiholog sau psihoterapeut pozitivist, așa de bine mi se pare că ilustrează modalitatea de a menține o relație, de orice fel, nu numai de prietenie. Un citat înțelept pe care-l recomand și unor colegi din domeniul psi:

cearta?Oamenii între care există puternice deosebiri de păreri pot, după părerea mea, cu toate acestea să-și acorde reciproc încredere și chiar să fie legați prin relații de prietenie, atât timp cât fiecare recunoaște la celălalt disponibilitatea de a admite posibilitatea unei greșeli. J. W. N. Watkins

A-ți recunoaște greșelile este semnul cel mai clar că ai ajuns la acel prag de autocunoaștere în care poți să-ți accepți detașat ceea ce  Carl Jung numea umbra, zona aceea întunecată a psihicului nostru, care ne însoțește toată viața. Simpla ei conștientizare nu ne ajută să scăpăm definitiv de influența ei nefastă, ci e nevoie de o luptă perseverentă, presărată deseori cu înfrângeri lamentabile. A ți le asuma e primul pas spre autenticitate. A-ți cere iertare pentru ele e primul pas spre îndumnezeire. Succes!

 

Cumpătare costisitoare

″Un om fu adus dinaintea judecătorului pentru furt. Întrucât totul indica vinovăția omului, ce-i mai rămăsese judecătorului de făcut era să pronunțe sentința. Judecătorul era un om chibzuit. I-a oferit omului trei alternative, din care își putea alege pedeapsa. Acuzatul trebuia să plătească o sută de tumani, fie să fie biciut de cincizeci de ori, fie să mănânce cinci kilograme de ceapă.

 ″Asta cu siguranță nu va fi așa de greu″, gândi omul, în timp ce mușca din prima ceapă. Dar, după ce mâncă exact trei sferturi dintr-un kilogram de cepe crude, fu copleșit de repulsie doar uitându-se la acele roade ale câmpului. Ochii începură să-i lăcrimeze și șuvoiae de lacrimi îi curgeau pe obraji.

 ″Înaltă curte, țipă el, cruță-mă de această pedeapsă! Prefer să primesc cele cincizeci lovituri de bid!″  În sinea sa, credea că va putea să-și salveze cu viclenie banii. În definitiv, era faimos pentru lăcomia sa. Aprodul îl dezbrăcă și îl puse pe laviță. Dar vederea puternicului aprod și a vergelei de pedeapsă îl făcu să tremure. Cu fiecare lovitură de pe spate, țipa din ce în ce mai tare, până când, în cele din urmă, la a zecea lovitură, hohoti: ″Mare Ghazi, ai milă de mine! Cruță-mă de aceste lovituri.″ Judecătorul dădu din cap.

Apoi omul, care dorise să evite loviturile și să-și păstreze banii, dar sfârșise prin a încerca toate cele trei pedepse, imploră: ″Lăsați-mă numai să plătesc cei o sută de tumani!″.

 

Nossrat Peseschkian, Povești orientale ca instrumente de psihoterapie

Adevărul vine mâine

waiting“Există lucruri care nu sunt încă adevărate astăzi, poate nu îndrăznim să le considerăm adevărate, dar mâine s-ar putea să devină. Iată de ce orice om al cărui destin este să-şi urmeze drumul individual trebuie să meargă înainte, plin de nădejde şi atent la tot ce e în jur, conştient de singurătatea sa şi de pericolele ei.” Carl Jung

Psihoterapia pozitiva

Psihoterapia pozitiva este o forma transculturala, psihodinamica si eclectica de psihoterapie, dezvoltata inca din secolul trecut de catre Nossrat Peseschkian, un psihiatru german de origine iraniana. Ani de zile el a observat ca anumite tipuri de comportamente, atitudini si obiceiuri sunt evaluate si valorizate diferit in functie de contextul cultural. De exemplu, obiceiul de a manca tot din farfurie este considerat un semn de politete in anumite culturi occidentale, gestul fiind un compliment non-verbal la adresa gazdei care a gatit felul respectiv, pe cand in cele orientale este considerat o cerere de a reumple farfuria.citeste mai mult

.