Oct
21

Limbajul nostru cel de toate zilele

Categories:

by Daniela

Ce este limbajul?

Pe scurt, mijlocul prin care ne exprimam gandurile. El nu este totusi singurul mijloc, desi este cel mai important.
Folosirea limbajului implica doua procese la fel de importante:
1. producerea – transpunerea efectiva a unui gand intr-o propozitie;
2. intelegerea- procesul prin care atasam un inteles sunetelor care formeaza cuvintele, urmata de combinarea cuvintelor pentru a forma o propozitie/fraza si apoi extragerea intelesului din ea.

Daca luam in considerare evolutia ontogenetica a omului, constatam ca limbajul este in stransa unitate cu gandirea. La nastere si in perioada imediat urmatoare, copilul mic are o capacitate redusa de gandire, ca atare si limbajul este slab dezvoltat. Pe masura ce copilul creste se produce si dezvoltarea si diversificarea limbajului cu toate formele sale: monolog, dialog, limbaj colocvial, scris si intern.

La nivelul personalitatii individului , limbajul este considerat un indicator cert al capacitatii intelectuale; se urmareste bogatia vocabularului, corectitudinea gramaticala, flexibilitatea gandirii, coerenta, cursivitatea logica. In acelasi timp, dovada intelegerii, deci a functionalitatii gandirii, nu se poate face decat prin intermediul verbalizarii ideilor. De asemenea, prin intermediul cuvintelor putem determina pe cineva sa se mire, sa viseze, sa mediteze, sa se infurie, sa se bucure, sa se intristeze, etc…..adica putem modifica dispozitia persoanei respective.

Functiile limbajului:

1. Functia expresiv-emotionala- prin care se obiectiveaza trairile unei persoane.
Pentru a incerca sa ne explicam puterea cuvintelor de a transmite emotii sau de a modifica starea emotionala a unei persoane, putem pleca de la urmatoarele premise:

-pentru a fi inteles, fiecarui cuvant trebuie sa ii fie asociat o imagine mentala;
- cuvintele trebuie sa aiba aceeasi semnificatie pentru vorbitor cat si pentru ascultator;
-in afara de sensul propriu-zis, cuvintele aduc o informatie paralela despre cel care le foloseste: gradul de cultura, profesia, varsta, sexul etc…cu cat mai bogat este vocabularul cuiva, cu atat este mai bogata experienta care poate fi transmisa.
- daca un cuvant se refera la o stare emotionala, pentru a fi inteles el trebuie sa fie asociat cu starea respectiva, dar aceasta relatie poate fi parcursa si in sens invers;
-limbajul este influentat de gandire, dar si gandirea de limbaj; pentru aproba aceasta, va propun un exercitiu simplu:

Pasul 1: cautati intre cuvintele pe care le folositi foarte des unul care contine o judecata negativa despre un anume obiect/situatie.
Pasul 2: inlocuiti acel cuvant cu unul cu semnficatie pozitiva referitor la acelasi obiect/situatie; procesul de tranzitie de la gandirea negativa la cea pozitiva dureaza in medie 7-10 zile, deci persistati in obiceiul de a inlocui cuvintele negative;
Pasul 3: Inlocuiti cuvantul pozitiv cu unul entuziast, exagerat de pozitiv. Veti constata ca schimbarea vocabularului prin inlocuirea cuvintelor negative cu cele pozitive va induce o schimbare a felului de a gandi si implicit a dispozitiei din ziua respectiva.

2.Functia conativa – prin care se exercita influenta asupra celor din jur; limbajul este de interventie prompta, cu formule concise si energice.

3.Functia referentiala- prin care cuvintele desemneaza continutul activitatii de cunoastere.

Tulburarile de limbaj cele mai frecvente:

a. Tulburari ale vocii: afonia, disfonia, fonastenia
b. Tulburari de ritm si fluenta: tahilalie, bradilalie, balbaiala, logonevroza, aftongie.
c. Tulburari de pronuntie: dislalie, rinolalie, dizartria.
d. Tulburari ale limbajuui citit-scris: alexie, dislexie, agrafie, disgrafie.
e. Tulburari polimorfe: alalia, afazia
f. Tulburari de dezvoltare: mutism, intarziere in dezvoltarea limbajului.

Tags: , ,

Aug
19

Relatiile fraternale si personalitatea

Categories:

by Daniela

Aproape toti oamenii care au frati si surori au remarcat ca de-a lungul vietii relatiile lor cu acestia sunt cele mai lungi pe care le-au avut vreodata cu cineva. Nu e de mirare aceasta, tinand cont ca relatiile fraternale incep inca din copilarie, cu mult inainte de a-l(o) intalni pe viitorul(viitoarea) sot(ie) si cu mult inainte ca parintii sa fi murit.

Familia reprezinta grupul primar, am putea spune chiar modelul de baza pentru toate celelalte grupuri sociale. In familie au loc primele experiente sociale, fratii si surorile sunt persoanele cu care ne impartim originea, de care ne leaga ceva mai presus decat de oricare alta persoana, care se poarta cu noi mult mai obiectiv si mai sincer decat  orice alta persoana pe care o cunoastem. De asemenea, lipsa lor influenteaza vietile noastre in aceeasi masura, unele cercetari aratand existenta unor deosebiri esentiale intre copiii unici si cei cu frati si surori.

In cadrul fratriei se exerseaza o seama de abilitati de relationare care vor fi puse in practica mai tarziu, de-a lungul intregei  noastre vieti  si tot in fratrie capatam primele cunostinte, ne insusim primele reguli, invatam sa daruim, sa primim, sa castigam, sa pierdem. Fiecare membru al familiei are rolul sau specific in cadrul grupului, rol determinat in mare de rangul fraternal.

Un studiu intercultural efectuat pe 39 de societati releva ca primul nascut este mult mai probabil sa beneficieze de o ceremonie a nasterii mai elaborata, sa aiba autoritate asupra fratilor si sa primeasca respect de la ei. In comparatie cu alti fii, primul nascut are, in general, un control mai mare asupra proprietatii, o mai mare putere in societate si o pozitie sociala mai inalta, dar se pare ca ei au  si tendinta de a deveni autoritari si dominatori, tendinta care se traduce prin teama lor de a nu fi privati de situatia pe care o detin , de a nu fi detronati .

De asemenea , alte studii sugereaza ca mijlociii tind sa aiba o stima de sine mai scazuta decat primii nascuti si ultimii, probabil datorita acestei mai putin definite pozitii in interiorul familiei.

Fratii mai mari servesc adeseori ca un inlocuitor al parintilor si pot avea temporar rol de tovarasi de joaca, profesori, confidenti in relatiile cu fratii mai mici. Ei reprezinta modele de sex-rol, modele de comportament sau de personalitate pentru cei mai mici, stabilind un exemplu de caracter si comportament,  reprezentat prin tipul de personalitate afisat.

Aceste roluri ii ajuta sa se simt folositori, acceptati si admirati din cauza grijii pe care o acorda fratilor mai tineri, aceasta adauga apreciere si sens propriului sentiment al valorii de sine. Multi adolescenti invata roluri si responsabilitati  de adult prin a avea grija de fratii si surorile mai tinere in timp ce cresc.

O relatie fraternala placuta poate contribui la a da fratilor mai mici sentimentul securitatii, al apartenentei si al acceptarii. Relatiile ostile, de respingere, pot crea sentimente adanc inradacinate de anxietate, insecuritate. Fratii intre ei intretin relatii de tovarasie, prietenie si isi intalnesc nevoile de afectiune ale unuia pentru celalalt, sunt capabili de a se ajuta unul pe altul cand au probleme, isi impartasesc multe experiente, aceasta demonstrand caracterul formativ al relatiei fraternale.Tot in fratrie se formeaza si modalitatea de a fi altruist, de a lua in consideratie sentimentele si dorintele altuia si de a fi de acord cu diferentele interindividuale.

Totusi trebuie mentionat si faptul ca in cadrul acestei relatii apar si conflicte, tensiuni, mai ales atunci cand spatiul interfraternal este mic si cand exista probleme legate de comunicare. Relatiile dintre frati tind sa fie mai conflictuale in timpul adolescentei timpurii decat mai tarziu. In acest caz, grupul primar nu poate functiona ca un sistem dinamic, deschis si atunci, in locul flexibilitatii si dinamismului, intalnim comportamente repetitive rigide, diviziune rigida a rolurilor si ingustarea scopurilor.

In copilaria mijlocie, fratii sunt in special importanti pentru ca ne ajuta sa invatam cum sa ne descurcam cu nevoile noastre de dependenta. Relatiile fraternale se constituie, de asemenea, ca un important mod de a invata cum sa rezolvam conflictele. Cand fratii si surorile se cearta, legaturile de sange si apropierea fizica ii obliga sa se vada unul pe celalalt in fiecare zi. Astfel, ei invata ca supararea nu inseamna neaparat sfarsitul relatiei lor si cauta sa negocieze termenii conflictului ajungandu-se, in cele din urma, la  o  solutie  acceptabila pentru fiecare din parti.

Aceste certuri fraternale ii invata, in special pe fratii mai mici, sa devina mai indemanatici in a percepe nevoile celorlalti, in a negocia pentru ceea ce vor sa obtina si sa faca compromisuri.

Astazi este acceptat printre specialisti faptul ca majoritatea tulburarilor psihologice sunt marcate de relatii conflictuale cu fratii si/sau parintii in copilaria timpurie, de aceea este important sa tinem seama de aceste legaturi atunci incercam rezolvarea situatiei conflictuale aparuta la un moment dat in viata unui om.

This post has no tag

Aug
03

Iubirea de transfer

Categories:

by Daniela

Transferul este una dintre manifestarile cele mai importante ale inconstientului, observata de Sigmund Freud in cadrul curei psihanalitice. Referindu-se la descoperirea sa, Freud spune: „Ce sunt transferurile?  Sunt reeditari, reproduceri ale tendintelor si fantasmelor care trebuie desteptate si constientizate prin progresul analizei; ele au ca trasatura caracteristica înlocuirea unei persoane cunoscute anterior cu persoana medicului” (1905, Cazul Dora, p.118).

El  subliniaza apoi ca transferul se produce spontan in mai toate relatiile umane, deci nu este inventia psihanalizei, meritul acesteia fiind numai de a-l fi descoperit constiintei, cadrul analitic stimuland aparitia lui. Exista mai multe tipuri de transferuri care pot avea loc în cadrul analizei, unul dintre ele fiind iubirea de transfer sau transferul erotic.

Freud considera ca iubirea de transfer reprezinta retrairea si reactualizarea in cadrul analitic a unor sentimente infantile si scheme relationale formate in copilarie, prin inlocuirea unei persoane din trecutul pacientului fata de care acesta a manifestat atractie, cu persoana medicului. Cu alte cuvinte, el considera ca fiecare om are propriu sau mod de a iubi, mod care s-a format inca de la inceputul vietii sale sub influenta factorilor ereditatii si a altor influente execitate asupra lui in copilarie de persoanele semnificative din viata sa. Aceste repetitii ale unor experiente vechi nu sunt insa constientizate de pacient, care nu-si aminteste obiectele libidinale ce au servit drept modele ale iubirii sale, si, din aceasta cauza, el tinde sa creada ca totul are legatura cu situatia prezenta si cu persoana analistului, in nici un caz cu tatal, mama sau cu alta persoana semnificativa din trecutul sau. Freud foloseste termenul de “acting-out” pentru a descrie aceasta tendinta a pacientilor de a repeta in actiune o situatie din trecut, mai degraba decat sa si-o aminteasca si s-o verbalizeze. In lucrarea sa “Observatii asupra iubirii de transfer” (1915), Freud compara aparitia fenomenului iubirii de transfer cu “o schimbare completa de scena, ca si cum s-ar fi declansat un joc printr-o realitate care a intervenit brusc, ca si cum ar fi sunat alarma de incendiu in mijlocul unei piese de teatru” (p.154), si atrage atentia psihanalistilor ca atitudinea pe care un/o analist/a trebuie sa o ia la aparitia iubirii de transfer este una de abstinenta totala, nu numai fizica, ci si fata de orice alta satisfactie pretinsa de pacient/a(preferinta, intimitate). Calea pe care analistul trebuie sa o urmeze, spune el, este calea de mijloc: nu se incurajeaza, dar nici nu se reprima iubirea, ci se mentine transferul care este tratat ca pe o situatie care va fi depasita in curand prin interpretarea acestuia drept ceea ce este si sublimarea sentimentelor de iubire. Person Ethel (1985) este cea care atrage atentia asupra dublei calitati a iubirii de transfer de a fi atat o mina de aur, cat si un camp minat.

De ce mina de aur? Simplu: pentru calitatea de o incontestabila importanta a acestui fel de transfer de a oferi analistului o recapitulare „in vivo” a unei  relatii din trecut in situatia prezenta, oferind, astfel, indicii asupra contributiilor pe care acesti pacienti le aduc in relatiile semnificative din afara cadrului analitic. In opera  „Compendiu de psihanaliza”,  Freud declara:  „Un alt avantaj al transferului este si ca pacientul ne prezinta in el cu o claritate plastica o buna bucata din istoricul vietii sale, despre care altfel, probabil, ca nu ne-ar fi dat decat informatii lacunare. In loc sa ne relateze doar, el parca interpreteaza in fata noastra.”(p.181). Astfel, sub protectia unei relatii in care pacientul se simte securizat, el poate sa-si inteleaga problemele pe care le are in legatura cu iubirea si sexualitatea.

De ce camp minat? Pentru posibilitatea ca aceste transferuri sa pregateasca ocazia pentru acting-out –uri de contratransfer, distrugatoare atat pentru pacient, cat si pentru analist si reputatia lui. Freud  avertiza  inca din 1915 ca psihanalistul „stie ca lucreaza cu cele mai explozive forte si are nevoie de aceeasi precautie si constiinciozitate ca si un chimist.”( „Tehnica psihanalizei”, pag.163).

Tags: , ,

Aug
03

Inteligenta emotionala

Categories:

by Daniela

Ce este inteligenta emotionala

Unul dintre episoadele cele mai impresionante prin care este ilustrat felul cum emotiile unei persoane influenteaza pe cei din jur este relatat de Daniel Goleman in cartea sa “Inteligenta emotionala”, citez:

“La inceputul razboiului din Vietnam, un pluton american a trebuit sa se refugieze intr-o plantatie de orez in toiul unui schimb de focuri cu vietnamezii.Dintr-odata au inceput sa se indrepte spre ei sase calugari. Perfect calmi si linistiti, calugarii au intrat exact in zona de lupta.

“Nu s-au uitat nici in stanga, nici in dreapta. Au luat-o prin mijloc” isi aminteste David Busch, unul dintre soldatii americani. “A fost de-a dreptul ciudat, pentru ca nimeni nu i-a impuscat. Si dupa ce au trecut, mi-am pierdut orice chef de lupta. Nu mai vroiam s-o fac, sau cel putin nu in ziua aceea. Si probabil ca acelasi lucru au simtit cu totii, pentru ca toata lumea a renuntat. “

Constientizarea faptului ca emotiile sunt contagioase are o importanta extraordinara in relatiile interpersonale si este primul pas in invatarea gestionarii lor. Din aceasta perspectiva, nu trebuie subestimata importanta pe care familia de origine o are asupra dezvoltarii a ceea ce Goleman numeste inteligenta emotionala.

Definitia cea mai simpla a inteligentei emotionale este abilitatea unui individ de a-si identifica si gestiona propriile emotii in incercarea de a reusi in viata profesionala cat si privata.

Componentele inteligentei emotionale

Vorbind despre componentele inteligentei emotionale, Daniel Goleman distinge cinci capacitati definitorii:

  1. Capacitatea de a identifica si monitoriza propriile stari emotionale , precum si de a intelege legaturile dintre emotii, ganduri si actiune- acesta fiind primul pas in obtinerea controlului asupra emoiilor.
  2. Managementul starilor emotionale- controlul asupra lor sau abilitatea de a calma emotiile negative (manie, resentiment, indignare, furie, irascibilitate, tristete, suparare, disperare, nervozitate, anxietate) si de a inlocui emotiile indezirabile cu altele acceptabile- aceasta confera persoanei capacitatea de a se reechilibra mai usor si de a face fata situatiilor dificile ale vietii.
  3. Abilitatea de a canaliza starile emotionale spre implinirea unui scop anume/reusita in viata (motivatia interioara)- presupune si autocontrolul emotional pentru  amanarea recompensei.
  4. Capacitatea de a empatiza, de a arata sensibilitate fata de sentimentele altora si de a influenta emotiile semenilor.
  5. Capacitatea de a se implica in relatii interpersonale satisfacatoare, de a gestiona emotiile proprii cat si pe ale celuilalt si de a se implica in actiuni care favorizeaza schimbul de emotii pozitive.

Un nivel de inteligenta emotionala ridicat confera persoanei o doza de optimism , stapanire de sine, capacitate de a empatiza cu celalalt, de a fi asertiv, aptitudini sociale (cpacitatea de a colabora si coopera cu membrii unei echipe, managementul conflictului, comunicare, influenta sociala) precum si un echilibru dinamic permanent in relatia de cuplu.

Tehnicile de crestere a nivelului inteligentei emotionale sunt in stransa legatura cu competentele descrise de Goleman si urmeaza traseul celor cinci nivele:

  1. Primul nivel este acela al evaluarii acuratetei cu care o persoana stie sa identifice emotiile si felul cum acestea se manifesta atat la propria persoana, cat si la cei din jur. Se are in vedere capacitatea de introspectie si auto-observare cat si de observare a altora.
  2. Constientizarea legaturii dintre starea emotionala a unei persoane si gandurile generate de acea stare, a faptului ca dispozitia emotionala determina felul sau mai bine zis “ochelarii” cu care o persoana priveste lucrurile care i se intampla. Emotiile pozitive duc la instalarea unei dispozitii emotionale pozitive si la o gandire optimista, inclusiv la generarea unei perspective mai largi asupra vietii si la  formularea mai multor solutii de rezolvare a unei probleme, respectiv emotiile negativ duc la instalarea unei vederi pesimiste asupra prezentului si viitorului si in finla poate chiar la instalarea depresiei.
  3. Reglarea emotiilor –presupune in primul rand trairea lor autentica (asa cum simtim si nu asa cum am fost invatati sa gandim) si constientizarea senzatiilor corporale asociate acestora (senzatia de sufocare, cresterea ritmului cardiac, inrosirea fetei, senzatie de gol in stomac etc) urmata de asumarea responsabilitatii acestor trairi, deschiderea spre acceptarea emotiilor placute si neplacute, precum si a realitatii situatiei in care te afli in prezent pentru a nu fi influentat de ceea ce ai simtit in situatii asemanatoare din trecut.
  4. Dezvoltarea capacitatii de empatie. Exista indivizi care sunt nativ empatici fara a fi depus vreodata vreun efort in sensul acesta, ii recunoastem in acele persoane a caror privire si cuvinte par ca ne merg la suflet punand balsam pe rana atunci cand le impartasim ceva. De obicei acestea au beneficiat in copilarie de proximitatea unor persoane la fel de empatice de la care au invatat comportamentul empatic prin imitatie. Din nefericire, nu toata lumea a avut parte de asemenea experiente benefice in copilarie si altii nu stiu cum sa empatizeze cu cei din jur. Acest neajuns poate fi insa corectat prin exercitii de stimulare si crestere a capacitatii empatice. Empatia se poate manifesta atat la nivel cognitiv (parafrazarea pe un ton neutru, necritic a ceea ce spune interlocutorul pentru a vedea daca am inteles ceea ce gandeste), cat si la nivel afectiv (presupune intelegerea simtirilor celuilalt pe baza a ceea ce afirma.)
  5. Cresterea nivelului de adaptabilitate sociala, conditie esentiala a succesului in plan personal si profesional: dezvoltarea abilitatilor de comunicare prin tehnica jocului de rol;  invatarea comportamentului asertiv; tehnici de stapanire a stresului (metode de relaxare, valoarea exercitilor fizice si a imaginatiei bine calauzite); rezolvarea corecta a conflictelor in grup prin modelul “win-win” (toata lumea castiga) prin negocierea unui compromis.

This post has no tag

Jul
25

Vointa-defectele ei

Categories:

by Daniela

Vointa este cel mai inalt, complex, fragil si slab organizat nivel de reglare psihica a comportamentului uman, este actul voluntar care face sinteza dinamica a arheologiei organismului si a capacitatilor sale reflexive pentru a actiona intr-o realitate actual rationala si pentru a pune initiativele dincolo de ratiunea insasi.

Vointa se elaboreaza odata cu personalitatea si prin intermediul ei si de aceea ea este considerata ca o caracteristica a personalitatii in actiune. Vointa trebuie interpretata ca o functie care rezulta din integritatea si unitatea personalitatii, implicand participarea tuturor functiilor psihice si dobandind, prin aceasta, o functionalitate specifica de autoreglare si autodeterminare deosebit de importanta in autorealizarea personala.

Vointa inseamna si capacitatea de a amana sau inhiba diverse actiuni. Nota distinctiva a omului in raport cu animalul este capacitatea omului a-si intarzia, amana, suspenda, inhiba reactiile vitale, reflexele imediate. In acest mod, omul reuseste sa  nu se lase inrobit de mediul in care traieste si va alege in locul unei reactii explozive, instinctive, o reactie controlata, rationala, constienta.

Amanarea este capacitatea omului de a se opri din actiune tocmai pentru a deveni liber, pentru a cashtiga timp de reflexie, pentru a gasi mijlocul cel mai adecvat de ducere la indeplinire a actiunii. Amanarea nu constitue un simptom al unui deficit energetic ci un act stimulativ ale carui efecte benefice se vor  vedea mai tarziu pe parcursul actiunii. Orice obstacol este o provocare care mobilizeaza in organismul alarmat mai multe resurse decat o cale neteda, lipsita de dificultati. Amanarea il ajuta pe om sa-si realizeze scopurile complexe si indepartate, ii deschide calea propriei sale afirmari si expansiuni. Asadar, amanarea poate fi considerata si ca un echivalent al executiei actului volutiv si este o veriga a actiunii ce poate redeclansa si finaliza intrega actiune.

Pentru explicarea naturii vointei unii psihologi au recurs la deducerea ei din alte fenomene psihice, astfel formandu-se doua teorii:

a)      Teoria afectiva considera ca afectivitatea este aceea care il angajeaza plenar pe individ determinand aparitia actului volitiv. Caracterul actional al proceselor afective ca si momentul actulitatii lor sunt esentiale pentru vointa deoarece, sub aspect obiectiv, ele sunt traite in mod specific.

b)      Teoria intelectualista, considera fiecare fapta ca fiind voluntara in masura in care ea este rationala dar aceasta conceptie este, fara indoiala, una reductionista confundand vointa cu alte fenomene de natura psihica care nu pot explica cum actele involuntare devin voluntare.

STRUCTURA ACTULUI VOLUNTAR este urmatoarea:

a)      Conceperea situatiei, stabilirea obiectivului ce urmeaza a fi realizat

b)      Deliberarea, trecerea in revista a solutiilor disponibile, inventarierea argumentelor “pro” si “contra”

c)      Decizia, retinerea unei singure varinte dintre cele disponibile

d)      Execuzia, traducerea in fapt a deciziei luate

PRINCIPALELE DEFECTE ALE VOINTEI SUNT:

a)      Defecte derivate din excesul de inhibitie se manifesta prin controlarea excesiva a fiecarui detaliu al actiunii si avem:

-        Suprainhibatul, fie nu ia hotarari fie nu ajunge la o concluzie.

-        Indaratnicul, are un comportament rigid, lipsit de suplete, aparent plin de forta interioara dar in realitate caracterizat printr-o slabiciune deoarece individul este prea dependent de sine.

-        Incapatanatul, ignora utilizarea logicii.

-        Timoratul, asteapta ca evenimentele sa decida pentru el.

-        Scupulosul, are temeri de ordin moral si se lasa in voia celor cu o vointa puternica.

-        Capriciosul, paraseste subit convingerile proprii si se le adopta pe cele adverse.

b)      Defecte derivate din deficitul de inhibitie- se intalnesc la persoanele care iau decizii rapide, extrem de instabile, desfasoara actiuni imprevizibile, se angajeaza in activitate dupa o prima impresie evaluand insuficient consecintele actiunilor intreprinse:

-        Versatilul, este lipsit de fermitate, nestatornic, are un compotament fluctuant.

-        Sugestibilul, nu reuseste sa se degajeze de influenta exercitata de cei din jur asupra lui.

c)      Defecte derivate din excesul de impulsiuni- se intalnesc la persoanele pe care un elan irezistibil le imping spre actiune:

-        Reactivul, se comporta ca un automat luand decizii reflexe.

-        Explozivul, dupa o oarecare inhibitze reactioneaza exploziv.

-        Emotivul, deciziile sale se supun intotdeuna emotiilor de moment.

-

This post has no tag

Jun
14

Managementul stresului

Categories:

by Daniela

Ce este stresul?

Viata de zi cu zi a devenit tot mai plina de evenimente generatoare de stres, care pot fi atat negative, de exemplu : moartea unei rude apropiate, divort, concediere, faliment, inchisoare, conflicte familiale, parasirea caminului de catre copii, cat si pozitive: casatoria, castigarea unei sume fabuloase la loterie, castigarea unei competitii, luarea unui examen important, nasterea unui copil.

Conceptul de “stres” se leaga de numele lui Hans  Selye, cel care il defineste ca un sindrom general de adaptare si formuleaza primul model explicativ al mecanismelor de producere a acestuia. El considera stresul ca fiind un ansamblu de reactii fiziologice nespecifice prin care organismul raspunde factorilor agresivi si face distinctia intre:

  • Stresul pozitiv –eustres, faciliteaza performanta, este mobilizator al energiei fizice si psihice in situatii ca: pregatirea unui examen, participarea la o competitie sportiva;
  • Stresul negativ- distres, apare cand o persoana este supusa unei situatii stresante pentru o perioada indelungata.

Cauzele aparitiei stresului:

Externe:

- schimbari importante in ritmul de viata

-probleme financiare

- probleme maritale

-relatiile la locul de munca

-agenda de lucru incarcata

Interne:

-pesimismul

- perfectionismul

-asteptari nerealistice

-nesuportarea incertitudinii

-lipsa asertivitatii

Cand apare distresul:

Este foarte important sa ne cunoastem limitele de functionare pentru a preveni si controla aparitia distresului. Simptomele de avertizare a depasirii eustresului si instalarii distresului pot fi grupate in:

  • Simptome fizice: dureri de cap sau spate, ameteli, stari de voma, diaree sau constipatie, cresterea ritmului cardiac, marirea pulsului, raceli frecvente, pierderea apetitului sexual, dispnee.
  • Simptome emotionale: iritabilitate, schimbarea frecventa a dispozitiei, agitatie, imposibilitatea relaxarii, anxietate generalizata, depresie, izolare afectiva.

  • Simptome cognitive: memorie deficitara, atentie si concentratie reduse, ganduri automate negative, ingrijorari frecvente, capacitate de a rationa scazuta.
  • Simptome comportamentale: evitarea celorlalti, tulburari de comportament alimentar(bulimie, anorexie,mancatul compulsiv), folosirea in exces a alcoolului, tutunului, drogurilor, ticuri nervoase, dormitul prelungit sau privarea de somn.

Cum facem fata stresului:

Managementul stresului implica schimbari la nivelul celor patru arii mentionate: fizica, emotionala, cognitiva si comportamentala. Printre cele mai comune metode mentionam:

  1. Tehnici de relaxare- atunci cand suntem confruntati cu situatii frustrante prelungite e necesar sa stim cel putin o tehnica de relaxare pentru a reduce efectul negativ al acestora.
  2. Meloterapie- ascultarea unei bucati muzicale relaxante poate avea acelasi efect ca si o tehnica. Sunt recomandate piesele de muzica clasica ale lui Mozart, Chopin, Beethoven, Enescu, Brahms, Bach, Strauss, Liszt, Mendelsson, Verdi, Vivaldi,  Ceaikovski si altii, dar si piesele lui Yanni (Nightingale, Harmonia, True Nature, Butterfly Dance)  , Mars Lasar ( Valley of giants, Yosemite Valley, Rapture),Mike Oldfield (Arrival), Oystein Sevag (White Wings, Evening, Forgiving, My heart, The door is open).
  3. Cresterea nivelului de inteligenta emotionala- ajuta la identificarea si gestionarea emotiilor negative, ca :furie, tristete, ura, teama, repulsie, la o intelegere mai buna a celor din jur si imbunatatirea relatiilor cu cei din jur.
  4. Cresterea asertivitatii – invata cum sa spui “nu”,cum sa nu te incarci cu sarcini nedorite si cum sa exprimi ceea ce simti fara a incalca spatiul psihologic al celuilalt si fara a deveni agresiv.
  5. Managementul timpului – atunci cand avem o agenda bine organizata care tine cont de posibilitatile noastre reale fizice si psihice, factorii de stres se reduc considerabil.
  6. Reformularea problemei: priveste problema cu care de confrunti dintr-un punct de vedere pozitiv, incearca sa obtii o imagine de ansamblu asupra ei si nu te focusa numai pe aspectul neplacut.
  7. Acceptarea lucrurilor pe care nu le poti schimba, cunoasterea limitelor proprii e semn de maturitate psihica. Nu are rost sa te lupti cu morile de vant si sa incerci sa muti muntii din loc, mai degraba invata sa-ti accepti limitele.
  8. Stilul de viata sanatos poate ajuta la reducerea impactului negativ al factorilor stresori in viata ta. Practica zilnic exercitii fizice timp de 30 minute, redu consumul de zahar, snacksuri si cafea, acestea cresc numai temporar nivelul energetic al organismului, dar au efecte daunatoare per ansamblu. O alimentatie bazata pe fructe si legume proaspete, evitarea prajelilor si a consumului de carbohidrati va duce la o rezistenta crescuta a organismului la efectele nocive ale stresului. Asigura-te totodata ca dormi suficient, nici prea mult, nici prea putin, in general 7-8 ore/ noapte. Privarea de somn creste iritabilitatea si starea de oboseala in cursul zilei si deci scade toleranta la frustrare.

Factori declansatori de stres negativ:

-o agenda de lucru supraincarcata

-relatii conflictuale in viata de familie sau cu prietenii

-divortul sau separarea-moartea unei persoane apropiate

-pensionarea-nesiguranta locului de munca-frustrari in evolutia carierei

-agresarea verbala sau fizica-schimbarea locului de munca, orasului, tarii

-critica distructiva repetata din partea unor persoane apropiate( sot, sotie, prieteni) sau a sefului

-finalizarea studiilor( examenele de bacalaureat, licenta, dizertatie, doctorat)

-ipoteca pe locuinta in conditiile unui serviciu nesigur

-restructurari frecvente la locul de munca si posibilitatea pierderii slujbei

-intrarea in somaj si altele.

Tags: , , ,

Jun
11

Dezvoltare personala

Categories:

by Daniela

Ce  este  dezvoltarea  personala?

A te dezvolta personal inseamna in primul rand a invata sa te cunosti pe tine insuti (cunoastere ce presupune recunoasterea atat a calitatilor cat si a slabiciunilor), precum si invatarea de noi strategii de gestionare a situatiilor frustrante, generatoare de disconfort psihic sau fizic.  Dezvoltarea personala poate presupune atat schimbari la nivelul afectiv ( o mai buna gestionare a emotiilor, sentimentelor, pasiunilor), cat si cognitiv (imbunatatirea gandirii, imaginatiei, limbajului) si comportamental.

Carl Jung este cel care aduce o contributie importanta la conceptul de dezvoltare personala prin introducerea notiunii de individuare,  procesul prin care o persoana descopera o anumita identitate a “Eu-lui”, un proces de cunoastere, dezvoltare si optimizare a celor mai ascunse potentialitati si capacitati umane, de constructie si reconstructie a personalitatii, proces care dureaza toata viata.

“Omului care nu relationeaza îi lipseste întregirea, pentru ca o poate atinge doar prin suflet si sufletul nu poate exista fara cealalta parte a sa pe care o gaseste întotdeauna într-un “tu”…

…relationarea cu Sinele este in acelasi timp relationarea cu aproapele tau omul si nimeni nu poate relationa cu altul atata vreme cat nu este în relatie cu sine însusi”. (Carl Jung,  “Psihologia transferului”)

Care  sunt  scopurile  dezvoltarii  personale?

  • Cresterea capacitatii eu-lui de a se dezvolta, de a intra in relatie cu Sinele, de a deveni constient de natura sa creativa, dar si de povara si responsabilitatea existentei.
  • Maturizarea psihica prin cresterii autonomiei; fiecare persoana devine o fiinta autonoma,deci detasata de complexele parentale si de ceea ce este expectat în social, responsabila de propriile decizii.
  • Eliberarea de constrangerile inconstientului si ale  tuturor normelor si rolurilor internalizate in decursul vietii prin raportarea la cerintele altora si nu la nevoile personale.
  • Integrarea armonioasa a tuturor aspectelor personalitatii si o mai buna relationare cu sine insusi si cu ceilalti.

Teme abordate in sedintele de dezvoltare personala:

-imagine de sine, stima de sine, incredere in sine;

-dezvoltarea inteligentei emotionale;

-cum sa-ti descoperi si dezvolti aptitudinile;

-mecanisme de coping la stressul din viata cotidiana (familiala si sociala);

-comunicarea asertiva versus agresiva in familie/cuplu, serviciu, societate;

-cum sa scapam de timiditate;

-medierea si rezolvarea conflictelor;

-managementul timpului;

-motivatia interna si externa;

- cum sa-ti dezvolti creativitatea;

-empatia: ce inseamna si cum o dezvoltam;

-cultivarea unei atitudine proactive;

-cum sa reusesti in ceea ce-ti propui (recunoasterea si mobilizarea resurselor interne);

-valorizarea proprie si a celorlalti, etc.

Sedintele de dezvoltare personala pot fi individuale sau in grup, numarul maxim de participanti intr-un grup fiind 6.

Daniela Deneanu

Psiholog

This post has no tag